Să te dezleg ca pe un semn de întrebare,
Din cercul răstignit în rădăcini,
Şi să te-adun din tăinuite vini,
Când noaptea ne suspină şi ne doare.
Şi va mai ninge peste cerul tău cu flori.
Ascunde-ţi înflorirea de furtună!
Nu trebuie să scrie ''noapte bună'',
Pe visele din albele chemări!
Din seva mea ţi-aduni nemărginirea,
Himeră-a zorilor din dimineţi albastre,
Era acolo harta vieţii noastre,
Pe-un colţ de cer ce îşi plângea trezirea.
..........................................................
Eu mor în mine-n fiecare zi,
Pe tine te aştept să mă-ncălzeşti,
Cu mângăierile ce zac fireşti,
În fiecare vers ce-l vei citi...
Din cercul răstignit în rădăcini,
Şi să te-adun din tăinuite vini,
Când noaptea ne suspină şi ne doare.
Şi va mai ninge peste cerul tău cu flori.
Ascunde-ţi înflorirea de furtună!
Nu trebuie să scrie ''noapte bună'',
Pe visele din albele chemări!
Din seva mea ţi-aduni nemărginirea,
Himeră-a zorilor din dimineţi albastre,
Era acolo harta vieţii noastre,
Pe-un colţ de cer ce îşi plângea trezirea.
..........................................................
Eu mor în mine-n fiecare zi,
Pe tine te aştept să mă-ncălzeşti,
Cu mângăierile ce zac fireşti,
În fiecare vers ce-l vei citi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu