Că viaţa nu-i cinstită
Aşa cum se cuvine,
Mulţi au plecat de-acasă
Şi s-au pierdut prin lume,
Lăsatu-şi-au în urmă,
Din suflet, avuţia,
Şi duşi au fost departe
Să-nvingă sărăcia.
Simt o tristeţe-amară
Pe care n-o pot spune,
C-acolo viaţa n-are
Gust proaspăt, cald,
De pâine,
Şi serile sunt pline
De un secat fior,
Căci nu mai sunt aproape
De copilaşii lor.
Copiii au de toate
Acum, ca niciodată,
Dar ceea ce lipseşte
E dragostea de tată.
Un glas din departare,
Târziu, în noapte-i cheamă…
E vocea dulcei mame
Din dragostea de mamă.
Şi a trecut Crăciunul,
Şi Paştele, grăbit,
Iar tata nu-i acasă,
Nici mama nu-i acasă...
S-au rătăcit prin lume
De parcă au murit.
(Octavian, 2010)
Aşa cum se cuvine,
Mulţi au plecat de-acasă
Şi s-au pierdut prin lume,
Lăsatu-şi-au în urmă,
Din suflet, avuţia,
Şi duşi au fost departe
Să-nvingă sărăcia.
Simt o tristeţe-amară
Pe care n-o pot spune,
C-acolo viaţa n-are
Gust proaspăt, cald,
De pâine,
Şi serile sunt pline
De un secat fior,
Căci nu mai sunt aproape
De copilaşii lor.
Copiii au de toate
Acum, ca niciodată,
Dar ceea ce lipseşte
E dragostea de tată.
Un glas din departare,
Târziu, în noapte-i cheamă…
E vocea dulcei mame
Din dragostea de mamă.
Şi a trecut Crăciunul,
Şi Paştele, grăbit,
Iar tata nu-i acasă,
Nici mama nu-i acasă...
S-au rătăcit prin lume
De parcă au murit.
(Octavian, 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu