Te-am aşteptat cu braţele întinse
Să te adun din spaima înserării,
Aveam la mine visele nestinse
Şi pe sub gene, înflorea, iar, gustul sării.
Te-aş fi iubit ca pe un răsărit
Şi te-aş fi plâns ca pe-un apus de soare;
La balul nemuririi te invit
Să te respir, să te ascund, mirare!
Nu mă lăsa să gust din mierea florii
În solitudini răscolite de uitări!
Au întrebat de tine, astăzi, zorii
Tu mi-ai lăsat o umbră, pe cărări.
Te-am aşteptat cu braţele deschise
Să mă culegi din spaima răstignirii,
Îngenunchind cu rugile nescrise
La porţile închise-ale iubirii...
Să te adun din spaima înserării,
Aveam la mine visele nestinse
Şi pe sub gene, înflorea, iar, gustul sării.
Te-aş fi iubit ca pe un răsărit
Şi te-aş fi plâns ca pe-un apus de soare;
La balul nemuririi te invit
Să te respir, să te ascund, mirare!
Nu mă lăsa să gust din mierea florii
În solitudini răscolite de uitări!
Au întrebat de tine, astăzi, zorii
Tu mi-ai lăsat o umbră, pe cărări.
Te-am aşteptat cu braţele deschise
Să mă culegi din spaima răstignirii,
Îngenunchind cu rugile nescrise
La porţile închise-ale iubirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu