Cocorii toamna pleacă, dar primavara vin
La cuibul lor, acasă, întotdeauna, mamă!
Eu am plecat în lume şi nu mă mai întorc,
Deşi padurea, casa şi chipul tău mă cheamă.
Ca ei, peste oceane şi mări, mi-am dus trăirea,
Şi am purtat în suflet mereu al vostru dor…
Dar aripile mele sunt frȃnte, depărtarea
Mi-a frȃnt elanul, mamă,
Şi nu mai pot să zbor.
(Octavian, 2009)
La cuibul lor, acasă, întotdeauna, mamă!
Eu am plecat în lume şi nu mă mai întorc,
Deşi padurea, casa şi chipul tău mă cheamă.
Ca ei, peste oceane şi mări, mi-am dus trăirea,
Şi am purtat în suflet mereu al vostru dor…
Dar aripile mele sunt frȃnte, depărtarea
Mi-a frȃnt elanul, mamă,
Şi nu mai pot să zbor.
(Octavian, 2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu