În lumea-mi cea de tainice vise,
incandescentă, privirea-ţi arse
vâlvătind cu zâmbetul şăgalnic,
fiorul sufletu-mi la foc năvalnic…
Te simt, toată numai murmur,
inima-ţi zice da, şi cât tremur,
lină-ţi e revărsarea-n candoare,
fantasma-ţi zice nu, de ce oare?...
Inima-mi îndrăgostită-ţi tot scrie,
oglinda sufletu-mi pe alba hârtie,
sub a zâmbetu-ţi străluce licărire,
pe catifeaua de petală-n înflorire…
Adiere de zefir, muză-mi eşti sortită,
frumoasă şi veşnic fetişcană, dorită,
şoapta-ţi e vioară, mânuind arcuşul,
în inima-mi a rezona a iubirii urcuşul…
Suflete-n derivă, învăţate cu tăcerea,
şi suspine-necând cu lacrimi, durerea,
sperând fericirea a-şi găsi loc potrivit,
întrezărită şi aşteptată iată, ea a sosit…
Pe puntea destinului să lăsăm balanţă,
chiar şi frânturilor de şansă, speranţă,
a iubirii chiar meteor în perdea de nori,
bând nectarul fericirii în doriţii fiori…
incandescentă, privirea-ţi arse
vâlvătind cu zâmbetul şăgalnic,
fiorul sufletu-mi la foc năvalnic…
Te simt, toată numai murmur,
inima-ţi zice da, şi cât tremur,
lină-ţi e revărsarea-n candoare,
fantasma-ţi zice nu, de ce oare?...
Inima-mi îndrăgostită-ţi tot scrie,
oglinda sufletu-mi pe alba hârtie,
sub a zâmbetu-ţi străluce licărire,
pe catifeaua de petală-n înflorire…
Adiere de zefir, muză-mi eşti sortită,
frumoasă şi veşnic fetişcană, dorită,
şoapta-ţi e vioară, mânuind arcuşul,
în inima-mi a rezona a iubirii urcuşul…
Suflete-n derivă, învăţate cu tăcerea,
şi suspine-necând cu lacrimi, durerea,
sperând fericirea a-şi găsi loc potrivit,
întrezărită şi aşteptată iată, ea a sosit…
Pe puntea destinului să lăsăm balanţă,
chiar şi frânturilor de şansă, speranţă,
a iubirii chiar meteor în perdea de nori,
bând nectarul fericirii în doriţii fiori…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu