Radu Adrian Gelu - Temeri şi fantezii…

Când temeri am, c-ar putea înceta,
a-mi mai fi iubirea, fragedă şi vie,
scutur cu pana stihuri a atenţiona,
umbra mâinii în a norocului magie…

Existenţa-mi toată, sădit-am fantezii,
în zodia-mi fecioară, romantică, clar
sau a balanţei celebrale-n echinocţii,
vise reale trăit-am, în raft la anticar…

Când fantezia-mi devenit-a realitate,
trecător absent, împiedicat-n faptă,
trăit-am şi iubit cu crudă intensitate,
până la deziluzie, înainte a fi coaptă…

Iubirea n-are limite, sau un moment,
doar fluxul spiritului ce peren re-nvie,
sunet cu motiv-n melancolie strident,
cu oaze de fericire-n tainica pribegie…