Petre Violetta - Amintiri despre Eminescu

Ce s-au mai dus anii tineri în zbor
Cu Eminescu şi versul tăcut
Pleoapele tainic s-au mai zbătut
În aşteptarea astralului dor...

Cum au trecut clipe-n neant rătăcind
Încă aud un oftat de iubire
Din ne-ndoielnica lui rătăcire
Într-o oglindă de lac scânteind...

Un singur dor pe la margini de mare
A mai rămas să suspine, în gând
Un cer senin , cu nori albi de cuvânt
Toate încap într-o dulce chemare...

Cobori, către mine Luceafăr , din Cer!
Alunecând pe o rază târzie
Eu îţi voi fi doar poemul-soţie
În aşternuturi de gând...din eter..