Zavoianu Vali - Lut

Sa nu radeti cand ma priviti....
Stiu ca hainele simple si mainile patate de lut,
chipul neumbrit de rasul vostru
si felul in care ma mai ascund de lume uneori .....
toate va provoaca rasul.

Totusi oglinzile in care va priviti dimineata
stau in perete asa incat sa va vedeti normali,
pentru ca le-am lipit cu lut....
Iar balustradele cararilor pe unde va purtati pasii
tot eu le-am lipit. Cu truda.
Ca atunci cand va sprijiniti
sfarsiti de atata alergatura,
sa nu va cada visele in gol.

Am lipit si luna, stelele,
un cires inflorit exact pe strada voastra.
Si lira ce ati rupt-o cu indiferenta
pentru lemn de foc....
am lipit-o tot eu.

Noptile, cand voi va odihniti,
eu ma framant, cu lutul meu.....
sa lipesc ce stricati cu nepasare peste zi.
Noroc ca stiu cu ochii inchisi sa ajung
la poarta dincolo de care ingerii
se joaca cu munti intregi de lut.

Cand ma vad ca iarasi am aparut
Lasa joaca si trudesc sa-mi incarce
sacii, buzunarele, palmele
cu atata lut cat incape intr-o noapte.

Asa ca sa nu radeti cand ma priviti...
Nu stiu sa ma imbrac frumos ca voi,
nici sa tin palmele in cutii lacuite
si nici sa dorm noptile.
Si nici nu vreau sa invat.

29.01.2012, Zavoianu Vali