joi, 26 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Când arcul şi săgeata se transformă

Mă-nvolburez în nesfârşită luptă
Urcând în antecamere de cer
Pe-o stânc-a vieţii poate prea abruptă
Unde aceia fără suflet, pier.

Îmi sângerează trupul pe-o coloană
De mamă, femeie şi iubită
Mă zbat între gingaş şi amazoană
Şi lupta îmi pare nesfârşită.

Alunec de prea multe ori şi norii
Îmi spală rece orice început
Ce luptă crudă duc căţărătorii
În căutarea sânului pierdut.

Învăţ să fac săgeata mângâiere
Să uit de tot ce-am vrut să cuceresc
Să fac din a urcuşului cădere
Tandreţe şi putinţă să iubesc.

Îngrop în flori de suflet o tăcere
Ce-mbracă-naltul după biruinţă
Renunţ la luptă pentru-o mângâiere
Şi la a poseda pentru-o dorinţă.

25.01.2012, Zavoianu Vali

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu