Radu Adrian Gelu - Eşti, vei fi…

Inima-mi tainc tot spune
şi arzând ca un tăciune,
ca zână a mai frumoasă,
tu... îi eşti cea aleasă...

Dorului îi eşti mireasă,
în pieptu-mi, eşti acasă,
zâmbind iubirea, sfios
îi gândureşti drăgăstos...

Sufletu-mi îi eşti odorul,
aşternându-i fin covorul,
pufos-n alintare ca fulgul
flăcării, ce-i aprinse rugul...

Ochilor le eşti şi lumina
şi-ncântarea şi morfina,
graţia de pasiune dorită,
privirii-n tristeţe biciuită...

Gândului îi eşti candelă vie,
flacără dansând-n armonie,
în incendiul de zări senine,
dantelând divine vise cu tine...