Am strâns atâta iarnă-n noi-
Că parcă primăvara nu mai vrea s-ajungă
Acolo unde-s inimile sloi-
Nu schimbă ea savana pe o tundră,
Pentru noi doi!
Pe muschiul cald stăteam şi ne uitam
Cum muguraşi răsar, ca un miracol
Cu duioşie ,întineriţi,ne bucuram
Că viaţa nouă se ivea ca un spectacol.
Şi ne miram!
Mirajul vieţii alungat-a din decor
Noroiul şi amintirea unui rece nor
Ce bântuit-a nopţi şi zile de tristeţi,
Visăm ,sperăm , de-acum, la alte dimineţi!
Şi un odor!
Cu flori de măr.zambile , galbene begonii
Cu ceaiul din arome, pe măsuţa din pridvor,
Ascult cuminte ,cum se întorc lăstunii
Şi cum dintr-un armoniu se -aude ,plângător,
Un căntecel de dor
Şi vine dinspre munte miros de verde crud
Şi liniştea se-nstăpăneste- ncet şi lin
Zvonuri de primavară alunecă,se- aud
Semne celesti ,semne de bun augur,!
Şi noi trăim din plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu