Suntem bolnavi de tine, primăvară!
Deși ne duc zăpezile-n apus,
Ne risipim pe muguri iar și iară,
Sperând că anii în frunze ni s-au dus.
Și de mai ninge încă, înverșunat
Iar fulgii ne țin dorul la răcoare,
Din inimă o scânteie am cedat
Să ne răsară viața prin răzoare.
Și către cerul nopții, însingurat
Ne înălțăm privirile pierdute,
Dorind ca-n anotimpul minunat
Iubiri să ne cuprindă cât de multe.
Își scutură cireșii alba floare,
Pe vise noi, ascunse în poeme
Și zboară fluturii la întâmplare:
E primăvară! N-avem a ne teme!
Azi, cai albaștri aleargă, nechezând
Dar va veni un timp pentru căpestre
Când umbrele s-or desprinde fluierând
De pașii traversând alte ferestre…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu