cine știe cât timp
ne costă povestea
fiecare cuvânt al ei îl trăim
și hlizelile în marginea
pasajelor deocheate
și plânsul stropind frazele triste
trăim, nu murim în timpul poveștii
suntem alături, ne mângăiem cu palmele
pe vertebrele curbate de
prea multă corvoadă
nu ne-am născut copii de bani gata
câte minute de libertate
pierdută fac o pâine
câte să ai deasupra un tavan
apoi obosiți câte să schițăm un zâmbet
să nu uităm să ne masăm picioarele
poate mâine nu vom
mai putea sta pe ele
ori ne vom împiedica de primul mușuroi
până la urmă cine știe câti ani de
libertate pierdută
ne costă secunda
unui sărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu