Şi iarăşi îşi înfinge gerul gheara,
Sărmanii ghiocei- cu ei vorbesc,
Supuşi îşi pleacă trişti, , eburneanul clopot-
Se cam prefac a nu şti, când greşesc!
Au îndrăznit,sărmanii, să ne-alinte
După o iarnă- negreşit, prea lungă,
Nici calendarul nu-şi prea este-n fire
Ba, chiar îl bănuiesc că-i într-o dungă!
Să-i ducem într-o glastră, până mâine-
Poate s-a răzbunat destul natura
Şi soarele pitit , cu laşitate
Îşi va ascunde râsul şi...dantura!
Noptatic, doar, se mai iuţeşte iarna
Ce bine se simţea cu noi, cu amândoi,
Ştia că dimineaţa copiii-n flori dau iama
Şi cucul, i-auzi, cucul, ,ne cheamă în zăvoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu