suferintelor iubitei mele
timpul iubirii
nu trebuie irosit,
trebuie povestit
sărutat, desmierdat
mergeam singur,
printr-un
oraş singur, cu mulţi oameni
care vorbeau singuri
unii cu alţii
am călcat printre copacii
pădurii dintotdeauna
singuri
nu i-am mai privit
demult
de erau aşa
lipsiti de mine
câtă solitudine de când
am uitat cuvintele simple
şi gustul vinului bun
de acasă
un pat o carte
şi trupul tău să-l ţin în
braţe bucurându-mă cu lacrimi
ori oftând cu zâmbetul pe buze
să nu ocolim timpul iubirii,
de teamă că ne-am putea
obişnui cu binele
draga mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu