e bine să pleci
unde te poartă
vântul,
tăcut să pleci
drumul nu-şi face
loc printre cuvinte
ele se fac ape şi
ţărmuri din ce în ce mai
îndepărtate
din lacrimile sărate
nisipoase ce nu au ştiut
să curgă
să pleci cât mai speri
că eşti tânăr
că cineva undeva
te va iubi cu o privire
cu un zâmbet
fără să-ţi spună
tăcută să te învelească
zarea ca o tainică
dragoste veşnică
să nu-ţi aduci aminte că
în curând va ninge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu