Suflet alb de Iurie Osoianu

strune nevăzute 

vibrează la chitară acestui univers 
strune negre 
de energie 
de iubiri 
de vers 
de-atracție universală 
de tragedii 
cu anilumi 
și anti-te iubesc 
în care anti 
e antiteza principală 

atîtea melodii străbat 
și timp și spații 
și totul 
și nimic 
în raze nevăzute 
protuberantele se zbat 
intercalindu-se în melodii 
cu totul anti 
cu antinote care antiard 
în antialbastrimi 
de antifoc 
anihilînd 
în găuri negre de adînc 
un orizont 
cu stelele speranței... 

arcușul care scoate 
din negre strune 
albe melodii 
e gândul... 
căci numai el 
străbate spații și 
străbate veșnicii 
regenerand iubire 
afirm chiar Eu 
(recunoscând că totuș 
la început a fost cuvântul) 
și-acest cuvânt e pururi
Dumnezeu...