La ora dintre zile când vise
adormite,
Îmi povesteau de tine cu adieri
mărunte,
Suave, diafane şi cu miros de munte.
Mă îmbrăcau în picuri de Lună şi
căldură
Simţeam pe trup agonic sărutul tău
de gură,
Iar peoapa tremurândă mi se zbătea
flămândă,
Sorbind a ta privire ca hrană
de-mplinire.
Mă fermecai în zâmbet cu şoaptele-ţi
cochete
Mă fereca-i în braţe, cântându-mi la
ureche,
Acorduri de pulsaţii a inimii
pereche
Le auzeam pe tâmple, ca murmurul de
veghe.
O linişte duioasă mă-nvăluia sfiosă
În şoapta de iubire a orei dintre
zile,
Iluminând sensibil privirea-mi de
sub pleoapă
În visul adormit din noaptea
fermecată.
Irina
Nedelciu la 3 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu