Dă-mi, primăvară, taina ta
să te respir, să fii în mine
şi flori din plete să-ţi culeg,
cocoarele din zări senine,
Mai dă-mi un colţ numai al meu
în care mierlele să-mi spună
atâtea cântece de dor
ce-n mine n-au dorit s-apună,
Iar din izvorul fermecat
mai adă-mi trup de căprioare
şi îmi întoarnă din înalt
plecate aripi călătoare.
Pe toate, zână, ţi le cer
cu-a sufletului vorbă vie,
pe tine însă te-aş lua
să-mi fii, alăturea, soţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu