A mai trecut un viscol şi o iarnă,
Dorinţele in vers de când le-am scris,
Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă
Zăpezi de dor, pe orice gând nescris.
Pierduta vreme ce-a schimbat natura,
Albind-o cu zăpezi imaculate,
Ne-a aşternut în inime căldura
Şi ne-am iubit prin flori pe săturate.
Am presărat ca floarea de cais,
Desprinsă de pe ram în primăvară,
În zori de zi şi-n nopţile de vis,
Sărutul meu pe sânu-ţi de fecioară.
Iar troienite patimi sub petale,
Ce-au nins alene peste un cuvânt,
Desprinse din poveştile regale,
S-au preschimbat acum în legământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu