A r i a d n a de Iurie Osoianu

În exiistentialul meu de vagabond 

Persistă un ceva, legat cu ață 
Nu viața , nu... niște frânturi de orizont 
Cu noduri ,să nu uit cumva de casă 

Și să nu uit de vagul mapamond 
Pe care paralel abrutizată 
Stă versiunea mea de simbiont 
Cu-o "ntoarcere acasă diluată ...

Și raza violetului de soare blond 
În întunericul crispat de dur la față 
Să fie Ariadna mea de vagabond 
Și firul , ce m-ar duce drept acasă ...