Și cerul meu e dureros de-albastru,
Mă las în voia drumului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.
Cât voi rămâne în cuvânt postum
O știe Cel de dincolo de astru,
Mă las în voia gândului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.
Nu mă-ntreba cât mi-a rămas din drum,
Sfârșitul lui nu e niciun dezastru,
Mă las în voia somnului de-acum
Precum odinioară Zoroastru...
Mă las în voia drumului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.
Cât voi rămâne în cuvânt postum
O știe Cel de dincolo de astru,
Mă las în voia gândului de-acum
Precum odinioară Zoroastru.
Nu mă-ntreba cât mi-a rămas din drum,
Sfârșitul lui nu e niciun dezastru,
Mă las în voia somnului de-acum
Precum odinioară Zoroastru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu