În suflet rădăcină de Radu Adrian Gelu

În sufletu-mi tu ţi-ai prins rădăcina,

sânii, braţele ramuri vii mi-s păstrate,
o fixaţie de verde frunză-n eternitate,
codrului păşit de ani aduci adrenalina...

Îmi eşti copacul, frunza şi rădăcina,
o Driadă a iubirii dar şi divina durere,
respirând frunziş în tentaţii efemere,
îmi eşti ghilotina, heroina sau lumina...

Patima ce speranţa hrăneşte e seva,
lacrima aşteptării e ploaia ce te spală,
adierea brizei ce-n frunziş ţi-e escală,
colindă dorul în Paradis, fiindu-mi Eva...

Văpaia rugului inimii mi-e doar apusul,
ce cuprinde-n caldă îmbăţişare clorofila,
altă aşteaptare, foc de paie fiindu-ţi idila,
ramuri-n zori desfaci a aştepta sedusul...