ZANA FLORILOR de Ion Ene Meteleu

Atat de mult iubea soarele,
incat Craiasa zapezilor
era topita dupa el.
Dar soarele o tot sageta 
cu razele-i focoase
pentru ca stia ca sub masca ei
se ascundea Zana florilor.
Si nemaiputand face fata
razelor tot mai fierbinti,
si-a lepadat mantia alba de pe ea,
si-a scuturat umerii si parul de nea
si asa de frumoasa era,
caci si soarele zambea.
Avea la urechi cercei,ghiocei
petale fragede erau pleoapele ei,
iar genele stamine fragile,
ca salciile plangatoare,
in doua lacuri cristaline;
nasucul ca un pistil pudrat cu polen
care era un fel de fond de ten.
Dar ochii,ochii ii erau gingasi,
doua viorele,doi toporasi,
si-un mijlocel,fin,subtirel,
ce mai,lujer, ca tras prin inel !
Pletele-i erau lungi,
ca niste raze de soare,
nici nu puteai sa ajungi,
sa mirosi din parul ei nicio floare.
De la mijloc in jos,precum Eva,
strai de frunze in care fierbe seva.
Picioarele,nu prea se vedeau de frunze,
dar avea niste incaltari confuze;
cica asa ar fi moda de sezon 
sa porti un pantof si-un soson,
dar ea avea-ntr-un picior papucul doamnei,
si-n celalalt,ciubotica cucului,
sa fie ferita de coltii babei.
Pe umar ii atarna traista ciobanului,
in care tinea laptele cucului,
si laptele cainelui,
dar mai avea...dar ce nu gasesti
in geanta unei femei frumoase:
talpa ursului,laba gastei si gura leului,
coada calului,
coada cocosului,
coada soricelului;
Si s-a tot lungit coada,
ca nu mai prididea
cui,cate,si ce flori sa dea.
Si i-a chemat de prin poieni
pe cei trei frati patati,
care au venit cu sangele voinicului,
si cu roua cerului,
pentru rodul pamantului,
ca sa mai rasara si gura morunului,
solovarvarita si stranutatoarea,
scrantitoarea si trepadatoarea,
parechernita si paduchernita,
vindecatoarea si falfaietoarea,
si alte vreo cateva mii,acolo,
care impresoara parfum si frumusete
prin gradini ,paduri,poiene,
plaiuri eminesciene,
prin lacuri unde cresc nuferi,
iubiri ce te fac sa suferi.
Si toate-s picate din cer,
pe ele bani nu se cer,
doar o mica reverenta,
nu asa, de complezenta,
pentru mandra primavara
ce ne viziteaza iara,
fa o mica plecaciune,
rupe-o floare,o minune,
pentru-o fata,o mireasa,
poti s-o rupi la intamplare,
ca daca n-ar fi frumoasa,
nu i s-ar mai zice floare.