ŢI-AŞ OFERI UN MĂRŢIŞOR de George Safir

Ţi-aş oferi un mărţişor,
Dar, pentru mine, nu-i uşor;
Unde să-l prind?
Pe sânul drept?
Dacă m-aprind?
Vai, ce nătâng!
Pe sânul stâng?
Şi cum să-l prind?
C-un ac, c-un bold?
Să mă împingă vreun imbold,
Să îţi pun mâinile pe şold?
Nu-mi scapi vreuna peste bot,
Cu mărţişorul meu, cu tot?
Eu tot stau şi mă gândesc:
Unde să ţi-l potrivesc?...
Să ţi-l pun la inimioară…
Ai să-mi spui că eşti fecioară;
De l-aş prinde între sâni…
N-am să-l scap, cumva, din mâini?
Greu, încă nu sunt ferm decis;
Să ţi-l aduc la noapte-n vis?
Gata, gata,-s hotărât,
Ce sclipire, am avut!
O să-ţi pun acuma trei,
Numai dacă o să vrei.
Unu-n stânga, altu-n dreapta
Şi la mijloc să stea… fata.
Poate-mi dai o sărutare
Dacă-ţi dau trei mărtişoare!
Cum ai zis? Nu-mi dai niciunul?
Ce-ar fi s-o fac pe nebunul,
Iar tu să primeşti doar... unul?
Doar atâta, un sărut?!
Mărţişorul... l-ai pierdut!