indoielile
as potoli foamea
dinlauntrul tristetii
cu cenusa multelor
intrebari existentiale…
Din jarul noptilor de foc
bartolomeic
ar mai ramane in picioare
o singura certitudine:
ca mi-e sangele
o fortareata fara chei!
Sa arborez steagul pasnic
al impacarilor cu mine
insami,
Ori, ca un pirat,
sa pornesc insetata
pe apele tulburi
ale cunoasterii?
“ Ce bine! (fremata cu nerabdare
vantul in panzele-mi sus)
Sa inceapa calatoria!”
Cristina Maroiu
02.06.2012
as potoli foamea
dinlauntrul tristetii
cu cenusa multelor
intrebari existentiale…
Din jarul noptilor de foc
bartolomeic
ar mai ramane in picioare
o singura certitudine:
ca mi-e sangele
o fortareata fara chei!
Sa arborez steagul pasnic
al impacarilor cu mine
insami,
Ori, ca un pirat,
sa pornesc insetata
pe apele tulburi
ale cunoasterii?
“ Ce bine! (fremata cu nerabdare
vantul in panzele-mi sus)
Sa inceapa calatoria!”
Cristina Maroiu
02.06.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu