Doar luna... de Catalin Ciorba

Se coboară-ncet din ceruri,

Mândra rază blândă-a lunii,
Cu topiri de noapte pururi,
Ne iubim ca toţi nebunii.

Tu o lacrimă din suflet.
Mi-te-ai coborât în noapte,
Eu mă simt pierdut şi cuget,
Mă îmbăt cu a tale şoapte.

Dacă vântul vrea să-adie,
Să se amestece-n pafumuri,
Poate-ar vrea să-mi dea şi mie,
Tâmpla să-ţi miros de gânduri.

Printre stele să-ţi văd ochii,
Lung uitându-se la mine,
Stele schimbă mii de rochii,
Şi mă poartă către tine.

Noaptea asta sfânta sună,
A iubire haiducească,
Dând iubire din lumină,
Dată-n dragoste trupească.

Cerul tău mă înconjoară,
Cu petale lungi de crini,
Îţi simt doru întâia oară,
Şi ispitele... în mâini.

Dacă timpul nostru arde...
În văpăi să ard şi eu,
Luna mea în noi se pierde
Mă topesc în trupul tău.

Cătălin Ciorbă