Cântec de singurătate de Renate Müller

Fac atâtea lucruri din singurătate

din când în când la lună zbor
deschid ecluza lacrimilor ferecate
şi mă las purtată-n voia lor

stau cu pleoapele închise
lumânările în noapte greu le sting
strâng în suflet flori îndurerate
cu degetele vântul îl ating

noaptea cânt la lună şi la stele
ziua clipele eu ştiu să le întind
în archiva amintirilor mele 
umilă răsfoiesc în cărţi citind

Renate Müller - Heidelberg