Autobiografică... de Nicoara Nicolae-Horia

Citesc ce vreau, nu mă obligă nime,

De scriu, la fel, cuvintele îmi vin
Și se așează singure în rime
Precum toamna strugurii în vin.

Chiar dacă am origini sănătoase
La școli înalte n-am avut acces,
Nu mi-a plăcut nici goana după oase,
Nici la uspețe mire, mai ales.

Din văi adânci și până-n munți, înalții,
Mi-am urcat singur drumul și cu zel,
Am loc destul de mine și de alții
Și nu am fost invidios defel.

Semănător de liniște și pace,
Cât nu-nțeleg nu voi nega vreodată,
Nu spun că nu-i frumos ce nu îmi place
Nimic din viața care mi-a fost dată.

Toate simțurile nu mi-s adormite,
Și ca de obicei sunt mult mai viu,
Numai gândul cine mi-l trimite,
Sigur, niciodată n-o să știu.

Acest poem în ramă n-o să-l pun,
Contururile lui încă nu-s clare,
Aici mai multe nu vreau să vă spun,
Nici ochii voștri nu mai au răbdare.

Iubesc ce vreau, nu mă obligă nime
De cine, când să mi se facă dor,
Respir și eu un aer sub cerime
Tot mai puțin și cu miros de clor...

4 Iunie 2012