Scrisoare unui prieten... de Nicoara Nicolae-Horia

Nu mai arde focul în furnale,
Unde sunt pădurile din Munți?

Doina noastră e tot mai de jale,
Prietene, eu știu că mă asculți!

Lăcrimează aurul din mine,
Râurile fulgeră pe prund,
Și-i atâta răzvrătire-n mine,
În lancea lui aș vrea să mă ascund!

Eu degeaba scriu și strig aiurea,
Cine mai ascultă versul meu?
Mai cu râvnă mușcă-n dor securea
Și smerit mă rog lui Dumnezeu,

Toți plecații de pe hărți străine
Să-i aducă sănătoși acasă...
Prietene, tu știi că nu e bine
Și la domnii noștri nu le pasă!

Pe sub zarea de durere albastră,
Unde n-avem liniște deloc,
El s-aline suferința noastră,
Să ne pună Patria la loc!

31 August 2012