Gând pentru oricare, nu-i acasă-n orice seară… de Elena Valeria Ciura

Se stinge zvon din înălţimi
Se duce-un vis, iar, prin străini!
Rămâne palida iertare

Şi încercarea umbrei , pe cărare
S-adune cioburile de cristal
Într-un pahar, din care bea
Doar la zile mari, mai rar…

Esenţă de amar! Dar nu e în zadar!
Prin seva ce urcă roditoare,
O nouă viaţă se naşte sub soare,
Mult mai puternică, fiinţă mai vrednică,
Să-şi facă un nume aici, printre NOI
Şi numai după-aceea s-ajungă la VOI,
Acolo, departe, unde are alte şanse
Când vine-napoi
Să fie , încă… doi!
Să vină acasă,
Să şadă la masă,
Iar în înălţimi trimitem osanale
Mulţumiri născute,
În genunchi rugate,
Şi-n nepotolite şoapte
Te implorăm, Doamne,
Nu-l mai du aşa departe!