Petre Violetta - Nervi de primăvară

Răscolind pe după taine,cu arcuşul de vioară
Am aprins în podul vieţii, un uitat, demult, fitil;
Se tocise sub ninsoare şi sub ploaia cea barbară,
Mucegai albastru-verde, îl mânca încet, subtil...

Şi i-am şters lacrima tristă, cu un fir de busuioc;
Aştepta-n pridvor, săracul, singular şi amorţit
Să-l adune din uitare, să-l trezească într-un joc
Orice pas de primăvară, ce pe-acolo-ar fi venit...

Îmi zâmbeşte într-o geană, dintr-un ochi, acum deschis
Înspre zumzetul pădurii, pregătindu-se de viaţă:
Şi ghiduş grăbeşte pasul pregătit de compromis,
Că şi-aşa e viaţa asta mai subţire ca o aţă...