Ovidiu Stan - Iubire de surcele

Mi-e dor să văd sclipiri în ochii tăi,
S-adorm purtat de praful tău de stele,
Să mă trezesc în mângâieri de-argint,
În taina nopţii aprinzând surcele..
Cu gând să încălzesc ce-a mai rămas
Din focul dragostei ce ne-a-nteţit visarea,
Tu să-mi şopteşti duios să nu te las,
Că mă aştepţi să-ţi fiu mereu chemarea..
Ce peste ani se pierde fără vină,
Şi strâng surcele zeci răpus de dor,
Aprind o candelă şi-n ruga mea divină,
Cer timpului să-mi fie cruţător.