Mărturisesc spăşit c-am îndrăgit-o
Din prima clipă, când mi-a arătat,
Cât de frumoasă este lumea-ntreagă,
La braţul ei să o cunosc treptat.
În rătăcirile fireşti, fără speranţă,
Când gândul îţi e demon de temut,
M-a ocrotit cu dragoste de viaţă,
Şi-atunci eu am iubit-o şi mai mult.
Nu m-a trădat nici când am părăsit-o,
M-a aşteptat cuminte şi sfioasă,
În pragul casei cu un zâmbet dulce,
Şi iarăşi am iubit-o pe frumoasă.
Mulţi au râvnit-o ca pe o soţie,
Nebuni ca mine să o aibă-acasă,
Dar ea mi-a împletit cununi de mire
Şi mi-a rămas în suflet credincioasă.
Astăzi te port în inimă şi-n cuget,
M-ai învăţat cum să te preţuiesc,
Tu, poezie, să îmi fii mireasă,
Lumii întregi să spun că te iubesc.
Ovidiu Stan – 3 ianuarie 2012.
Din prima clipă, când mi-a arătat,
Cât de frumoasă este lumea-ntreagă,
La braţul ei să o cunosc treptat.
În rătăcirile fireşti, fără speranţă,
Când gândul îţi e demon de temut,
M-a ocrotit cu dragoste de viaţă,
Şi-atunci eu am iubit-o şi mai mult.
Nu m-a trădat nici când am părăsit-o,
M-a aşteptat cuminte şi sfioasă,
În pragul casei cu un zâmbet dulce,
Şi iarăşi am iubit-o pe frumoasă.
Mulţi au râvnit-o ca pe o soţie,
Nebuni ca mine să o aibă-acasă,
Dar ea mi-a împletit cununi de mire
Şi mi-a rămas în suflet credincioasă.
Astăzi te port în inimă şi-n cuget,
M-ai învăţat cum să te preţuiesc,
Tu, poezie, să îmi fii mireasă,
Lumii întregi să spun că te iubesc.
Ovidiu Stan – 3 ianuarie 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu