Am fost ȋn casa ta şi-am plâns -
Tone de lacrimi nu-s de-ajuns
Nici după şapte ani...
Tot timpu-acesta, eu n-am vrut
S-accept că pleci şi m-a durut;
Atâţia ani!
Abia târziu, am ȋnţeles
Că viaţa nu e de ales.
Ce trebuie va fi!
Că fără tine-o să trăiesc
Și cu durere să-mi hrănesc
Zi după zi!
Tone de lacrimi nu-s de-ajuns
Nici după şapte ani...
Tot timpu-acesta, eu n-am vrut
S-accept că pleci şi m-a durut;
Atâţia ani!
Abia târziu, am ȋnţeles
Că viaţa nu e de ales.
Ce trebuie va fi!
Că fără tine-o să trăiesc
Și cu durere să-mi hrănesc
Zi după zi!
10 August 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu