Gramul de nebunie de Nuța Istrate Gangan

Aveam de gand sa scriu o poveste privind nebunia iubirii.

Apoi m-am razgandit, pentru ca nimeni niciodata nu vrea sa fie in pielea unui om a carui incredere in el insusi a fost stirbita. Fie de alti oameni, de parintii care i-au stabilit devreme in viata reguli care nu pot fi incalcate sub nici o forma, fie de felul cum arata fizic, fie de dezamagirea unei alte iubiri sau de cercul total inchis numit "casnicie(sau relatie)-fara iubire in care un individ poate rataci ani si ani.

Nu stiu...

Motive ar fi cu duzina.

Te indragostesti EXACT de cine nu trebuie.

Te indragostesti de cineva care se considera mult mai aratos ca tine si mult mai "cool".

Sau de cineva care se joaca doar de-a iubirea si de-a relatia.

De cineva care vrea doar sa mai adauge un trofeu la colectie.

Ai fi tentat sa spui ca nu te poti indragosti asa, dar "incurcate-s caile iubirii", nu?

Iti garantez ca dihania exista si iti garantez ca multi am trecut prin asa ceva(diferenta este ca am deschis ochii cu un minut mai devreme si ne-am luptat cu "demonul".

Dumnezeu stie ce vedem la unii oameni ca ne atrag asa cum o lampa fierbinte atrage un fluture, apoi la prima atingere a "fierbintelii" picam morti prin electrocutare.(Adica ne zbatem "bine" inainte de a inchide ochii).

Relatia functioneaza pe un fel de santaj emotional, pentru ca si el, in felul lui, s-a indragostit de ceva. (Pacat ca creierul nu poarta marimea 34D la sutien si nu are picioare lungi)

Nesiguranta in iubire ne transforma in disperati. Cu atat cu cat nepasarea lui latenta, desi prezent fizic in relatie, creste, cu atat mai mult gramul tau de nebunie devine kilogram.

Si faci anumite lucruri pe care in alte circumstante nu le-ai fi facut niciodata.

La sfarsit te transformi in umbra celui care ai fost, ai sufletul golit, ajungi sa regreti fiecare cuvant, fiecare gest. Cateodata ajungi in spatele gratiilor si singura scuza este ca "tot ce am facut am facut pentru el. Pentru ca l-am iubit"

Un gram de nebunie exista in fiecare iubire. Obsesie, gelozie, dependenta. Dar gramul de nebunie, nesupravegheat ne poate transforma in ceea ce in realitate nu suntem?

Sau suntem intr-adevar ceea ce am devenit ?

Am avut nevoie doar de un declansator?

Un altfel de intimitate de Nuța Istrate Gangan

"Stay true to yourself"

Poti fi intim cu cineva la fel de intens daca esti in pat sau la kilometri distanta. Intimitatea nu tine numai de ah si oh si de fizicalitate. Mi se intampla sa vorbesc cu cineva la telefon sau pe computer sau sa citesc ceva scris de anumiti oameni si sa-i simt mai intimi decat as simti pe cineva cu care as vorbi fata-n fata.

Trebuie insa sa fii intim cu tine insuti, sa-ti cunosti toate"dinauntrurile" sa nu te surprinzi atunci cand te privesti adanc in ochi .

Si bune si mai putine bune si de-a dreptul nebunesti, toate sunt ale tale. Depinde pe care le intretii, pe care le lasi sa creasca si inmulteasca.

Inainte de a incerca sa descifrezi, lasa-te descifrat. Deschide-ti inima catre tine insuti mai intai apoi catre ceilalti. Nu poti mentine balanta daca nu dai cu aceeasi mana cu care primesti. Daca ti-e frica de adevarul din tine ce-o sa te faci cand o sa cunosti adevarurile altora sau "neadevarurile" lor?

Inainte sa gasesti drumul catre o alta inima, gaseste-ti mai intai drumul catre inima ta. Pentru ca tu o sa fii acela care, mai tarziu, te vei infatisa cu inima in palme in fata cuiva. Si nu poti oferi cuiva o cutie in care nu stii ce se afla.

Multi oameni sunt ingroziti ca altii le-ar putea ghici sentimentele, gandirea, trairile. Dar de fapt sunt ingroziti de propria lor reactie la ceea ce gasesc in" interiorul personal". Multi suntem mult mai emotivi decat lasam sa se vada. Avem atat de multe de spus si totusi prea putini trecem de cunoscutul nod in gat.

In ochiul fiecarui barbat puternic joaca o lacrima. Si in inima oricarei femei reci si indiferente, vibreaza o coarda.

Trebuie doar sa fii atent la reverberatii si acorduri.

Barbatul nu este ingrozit de lacrima care-i aluneca pe obraz, ci de faptul ca buzele care ar trebui sa guste acea lacrima nu exista.

Si o femeie cat de rece si indiferenta inca mai are curajul sa-si poarte inima in palma chiar daca stie ca-i va fi franta iar si iar...

Pentru ca toti tanjim dupa intimitate.

Si o avem numai in momentul in care o cautam dincolo de trupurile incalzite si satisfacute.

Sunt oameni care poate nici nu s-au cunoscut prea bine dar in in secunda in care s-au intalnit au devenit intimi fara macar sa se atinga. Le simti privirile inclestate ochii li se intalnesc si incepe acel dans erotic al privirilor, acel schimb de energie erotica greu de definit dar foarte usor simtita, degajata si asimilata.

Ochii lor nu mai sunt simpli ochi ci se transforma in emitator, conducatori si asimilatori de pura emotie si dorinta.

Sunt ochi pe care si in care privesti si nu vezi nimic nu simti nimic.Nu deslusesti nicio emotie, nicio unda de regret, nicio farama de bucurie sau durere. Nici macar ura si dezamagire. Ochi fara culoare, fara sentiment, fara suflet.

"As vrea sa stiu ca gandesti, incerc sa te ghicesc, dar nu te pot patrunde"

Si sunt ochi care spun tot. Durere, bucurie, tristete, placere...

Ma uit in ochii tai si stiu exact prin ce treci. Nu trebuie sa-mi spui nimic. Daca si rosti un cuvant numai, ar fi deja prea multa informatie. Deci nu vorbi, priveste-ma adanc in ochi si am sa stiu totul.

"Ce faci

"Te privesc"

"Oh"

"De fapt nu te priveam, ochii nostri, doar faceau dragoste"...

Ma-ntelegi..pac-pac ? de Nuța Istrate Gangan

I-am povestit unui american intamplarea prin care un om simplu, fost oier a ajuns miliardar. Wow...this is the Romanian Dream.

Mda...Este nu-i asa? Visul multora este sa plece de jos si sa ajunga sus. Normal.

Eu admir acesti oameni. Iti trebuie curaj, multa munca, indrazneala, inteligenta, puterea de a risca, nopti scurte si zile lungi de munca istovitoare.

Normal, oamenii care fac din c...t bici si apoi il fac sa si pocneasca merita toata admiratia semenilor lor.

Si totusi unde a gresit omul nostru ?

A avut c...t, a facut biciul, i-a aurit mânerul, si pocneste de-i face si pe printii din Dubai sa se-nverzească la auzitul pocnetului. Unde-i bubu?

Cum naiba sa-i explic americanului si sa-l fac sa-mi inteleaga durerea?

Lui chestia i se pare WOW, mie mi se pare...Hai mă...du-te mă...las-o măi jos ca macane si nici nu-i o afurisită de rață!

Pe bune acum, cât de tare s-ar fi distrat cei de la Bentley daca primeau comanda lui Nea G., privind capacele de aur ale rotilor cu pricina(rotile care sustineau masina aia fantoma despre care bubuiau ziarele romanesti, cum ca ar fi dar de nunta pentru dinamovist:).

Sunt absolut sigura ca au mai primit ei comenzi de genul acesta, din tări in care aurul negru se transformă destul de ușor in aur galben, dar daca comanda le-ar fi venit din România sunt convinsa ca ar fi zambit superior si ar fi folosit si ei una din expresiile echivalente celei cu chelul si tichia de margaritar.

Daca Nea G. insa, ar fi fost un om modest, daca ar fi stat in banca lui, cuminte si politicos, om simplu, cu terenuri, case si echipa de fotbal, cu credinta-n Dumnezeu si in cinzeci de icoane, (pe care nu le-ar fi poleit in aur...pentru ca,precum stim cu totii, nici macar Cel De Sus nu are gusturi atat de scumpe, dimpotrivă parcă, as zice eu), alta ar fi fost povestea, nu-i asa?

Visul Romanesc s-ar fi asemanat cu visul american. Atat cat a mai ramas si din visul ăstora.

Omul meu nu intelege unde-i baiul. Un simplu om, devenit miliardar, iși satisface niște mofturi. Whats the f'ing problem? Și tipul mai este și amuzant pe deasupra. Și construieste si biserici. Pe bune, unde este problema?:)

Suntem noi românii ceilalți invidiosi?

Merge omul la o nunta, danseaza si el ca tot omul si a doua zi toti stam cu gurile cascate la TV sa-l vedem pe Nea G.scuturandu-si nadragii.

Care-i nebunul si care-i pionul?

Nea G., in opinia mea este produsul unei societati. Nu s-a inventat singur. Noi, societatea l-am inventat. Votandu-i pe cei care au facut legile, legi care, daca nu au fost incalcate, cu siguranta au fost ocolite sau sarite.Sau interpretate. Stiti bancul ala deloc banc, cu smecherii, prostii, boii si balustrada legala.

Nea G.,a fost smecheru'. Ca ne place, ca nu ne place asta-i adevarul. Da-i nebunului baston de maresal si va fi in stare sa-ti conduca o armata intraga. Spre victorie sau spre dezastru.

Ne putem bate cu pumnul in piept pana cand ne resuscitam singuri, dar, adevarul este ca toti am dat o mana de ajutor intr-un fel sau altul .

Care publicatie s-ar vinde mai repede? Un volum de versuri de 3 lei sau un ziar de 3 lei in care Nea Gigi il besteleste pe nu stiu care jucator sau politician ?

Asa ziceam si eu:(

Presa il agita pe Nea G. asa cum un copil obraznic agita un caine printr-un gard, cu un bat.

Si rolurile se inverseaza si nu mai stii care-i copilul obraznic si care este catelul zgandarit:)

Ma uitam ieri "la romani"(TV). Se vorbea despre averile manelistilor in vreme ce se derulau imagini cu unii mai cunoscuti cantand, cu bacnote euro lipite de fruntea transpirata. Si laudandu-se cu ultimele jucarii Ferrari achizitionate. Sau primite cadou:)

Pe cuvant ca nu am nimic cu muzica lor. Nu-mi place, n-o ascult. Nici melcii nu-mi plac:)Nu am nimic cu ei, dar nu-i mananc, intelegi?

Fiecare canta ce poate. Fiecare asculta ce doreste. Pe mine ma enerveaza ala care i-a lipit bacnota manelistului pe frunte. Ala l-a "inventat":)

Americanul meu zambeste americaneste. El stie una si buna. Si nu vede nici o problema. Nea G. al meu isi traieste "visul american" intr-o tara in care multi au incetat sa mai viseze.

Si apoi daca stau bine si ma gandesc, nici concetatenii mei nu prea inteleg care-i baiul.

"Cine poate oase roade...Cine nu ..."

Tastez... de Gya Georgiana Pasquali

Te simţi aiurea.... rupi tăcerea, tastezi, stergi, tastezi, speri.... raspund.... visezi, mă foloseşti, te înteleg, te sprijin,te cert, te ador, te iubesc.

Ai nevoie de mine!

Mă simt aiurea, mi-e rău, greşesc, pierd, sper, omor cuvinte, gândesc, scriu, şterg, scriu....răspunzi....te folosesc, mă înţelegi, mă cerţi, mă linistesti, mă trimiţi la culcare, mă iubeşti.

Am nevoie de tine!

Intr-o seară îţi voi explică aceste nevoi şi acest vid existenţial, această "undă" care ne leagă noaptea târziu când ne vorbim.

Trăieşte! Traieste-ma! Ne vedem curând!

Si daca e sa fie... de Nuța Istrate Gangan

Iubirea in aceeasi ecuatie cu sinuciderea.

"Nu ma mai iubeste, ma inseala, nu mai are rost sa traiesc.Din iubire prea multa pentru EL o sa ma arunc in calea trenului"

Iubirea pusa in aceeasi ecuatie cu crima.

"Daca nu e a mea...atunci sa nu fie nici a altuia"

Si ma intrebam :Mai e iubire?

Iubirea are doza de obsesie si nebunie, de gelozie si lipsa de ratiune. Dar cand toate acestea o coplesesc se mai poate numi iubire?

Cand pasarea alba a iubirii se transforma in acvila hrapareata care iti smulge ochii si vrea sa-ti ciuguleasca cadavrul?

Cand mangaierea devine pumn si vorba dulce devine pumnal implantat drept in inima?

Unde gresim atat de mult ?

Cand ni se greseste atat de mult?

Mai e iubire sau e jaf la drumul mare? Sau inima calcata in picioare, faramitata si aruncata la primul cos de gunoi?

Ce te face sa privesti obsesiv telefonul, sa-i cotrobaiesti buzunarele, sa iscodesti prietenii, sa te uiti cu un fel de ciudata nevoie la cutia cu pilulele de somn? Ce te face sa crezi ca EL o sa-si schimbe gandul de a pleca daca tu ameninti ca fara el nu vreai sa traiesti? Ca mai bine mori, ca viata nu exista dincolo de pierduta lui iubire.

Un lucru stiu sigur. Iubirea e frumoasa. Si sincera. Si nu are urme de ruj pe gulerul camasii de la ...buze straine.Si da telefon cand promite. Si daca nu te mai vrea iti cumpara un buchet de flori si-ti multumeste ca ai existat.

Stiu sigur ca iubirea nu-ti taie venele, nu te arunca in fata trenului si nu-ti face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere. Si nu-ti pune un pistol la tampla.

Imi aduc aminte de un tablou pe care l-am vazut odata la cineva. Un cal superb care alerga singur intr-un peisaj de vis."Lasa-l liber.Daca e sa fie al tau, se va intoarce si va alerga spre tine"

Pretty Woman de Nuța Istrate Gangan

Citeam ca s-a legalizat prostitutia in Romania.

S-a mai pus o "Cruce De Piatra" pe mormantul...

Care mormant?

Al feminitatii, al relatiilor sexuale sanatoase si monogame, al casatoriei?

Nu stiu.

Prostitutia nu este sportul care sa dispara pentru ca arbitrii religiosi fluiera, pentru ca fetele realizeaza ca meseria e degradanta sau pentru ca nevestele isi desfac mai repede, mai des si mai erotic genunchii.

Nu va disparea atata vreme cat promite. Pentru ca dincolo de definitia din DEX, prostitutia este promisiune continua si nesatisfacuta. Multe tinere sunt atrase din cauza ideii de munca usoara, bani multi, stil de viata monden, barbati sexy, sampanie, catuse de catifea si cearceafuri de satin. Aceasta e promisiunea.

Realitatea, probabil in cele mai multe cazuri, munca grea si repetabila, bani putini, barbati grasi, transpirati si doritori de ce n-au avut parte niciodata, posirca si palme rasunatoare la fund, intr-un hotel cu nume caraghios sau pe bancheta din spate a unii masini.

Cate ajung "escorte" cu carte de munca si cu acces la sindrofiile mondene? Cate ajung Madame, Jenna sau ...Pretty Woman?

Deci legalizata sau nu, in hotel de lux sau intr-un camion, la o margine de sosea si de oras, cea mai veche meserie din lume isi atrage victimele. Cu promisiuni. Cu pasi nesiguri pe tocuri mult prea inalte ,cu fuste scurte-stramte si mulate, cu sutiene neincapatoare si cu portofelul la fel de gol ca si stomacul cateodata

In cele mai "fericite" cazuri cu Christian Dior si Prada, cu hotel cinci stele, sampanie si cu un el bogat ,dragut casatorit din interes cu "acritura" care nu si-ar cobori un pic capul. Care pe langa sex salbatic si indecent mai vrea si mangaiere si alinare.

Spun victima si ma gandesc la femeia care si-a promis ca o sa faca meseria asta pana cand"face ceva cheag"...sau"termina facultatea" sau "pana Richard Gere apare" si care dupa ani si ani de genunchi desfacuti si nu numai se trezeste la 40 de ani si singura si fara bani si cu, vai, acel aer, chip si suflet de prostituata batrana care nu mai e dorita nici de peste nici de client.

Spun victima si ma gandesc si la barbatul care la inceput a ajuns"la femei" din curiozitate, apoi din necesitate, apoi din cauza faptului ca chiar ii place putin "fatuca"(dar cum dracu' sa te incurci cu ea cand mai toti prietenii tai o stiu),apoi din obisnuinta. Barbat-victima care mai tarziu in viata chiar indragostit si insurat tot o sa-si mai doresca un pic din genul de sex la care nevasta clatina desgustata din cap.

"About 80% of women in prostitution have been the victim of a rape. It's hard to talk about this because..the experience of prostitution is just like rape. Prostitutes are raped, on the average, eight to ten times per year. They are the most raped class of women in the history of our planet. " (Susan Kay Hunter and K.C. Reed, July, 1990 "Taking the side of bought and sold rape," speech at National Coalition against Sexual Assault, Washington, D.C. )"

Asta sa fie diferenta dintre prostitutie si o casatorie nefericita, otravita de alcool, bataie si sex impus? S.K. Hunter spune ca o prostituata este violata de 8-10 ori pe an. Dar o sotie, care nu gaseste ca este placut sa faca dragoste cu un sot beat 80% din viata violent si abuziv si totusi accepta pasiva( pentru ca...e maritata cu el, nu?), de cate ori este violata pe saptamana?

Daca as fi cinica...as zice :

Si unde este diferenta intre o prostituata si o nevasta nefericita in casnicie, care are trei-patru copii mici, a carui barbat sta beat trei sferturi din zi, care vine acasa seara, beat si pus pe harta si cu chef de sex.

Care nu tine cont ca cea de langa el este o fiinta umana, o femeie...

O femeie care din pacate sta langa el doar de dragul copiilor. Femeie care isi desface automatic genunchii si-si inghite lacrimile doar pentru a-l face sa adoarma mai repede, pentru ca maine trebuie sa se trezeasca devreme, sa duca copii la scoala, sa mearga la serviciu, sa vina apoi acasa si sa o ia de la capat?

....Dar nu sunt cinica.Intreb doar:

Unde e prostitutia....????

Credeti ca s-a legalizat doar alaltaieri?

Liberi, caii... de Nuța Istrate Gangan

Am vazut femei frumoase inteligente, increzatoare, care s-au indragostit de un EL plin de toate cele si uns cu toate cele si au devenit umbrele femeilor care au fost.

Sunt absolut convinsa ca barbatii au puterea sa ne anuleze inteligenta, sa ne anihileze, sa ne subjuge, sa ne faca din om, neom. Fiecare am avut in viata un astfel de barbat. L-am lasat sa plece sau a plecat singur. Sau nu am avut puterea sa-l lasam sa plece. Poate n-am putut fi transformate inca, poate ca EL inca mai lucreaza la opera lui.

Cand un barbat puternic se indragosteste, automat incepe procesul de transformare. Ea trebuie sa devina femeia pe care el de fapt o vrea. O modeleaza, o aseaza in forme ii "da chip si asemanare". Si poate termenul de barbat puternic nu e cel mai potrivit...puternic si inca ceva. Nesatisfacut, mereu in cautarea perfectiunii dupa model personal. Ai spune ca asta nu mai e iubire, e atelier de sculptura.

Mda, cam asta e iubirea de fapt. Ne mulam, ne modelam unul dupa altul. Dar ce mai ramane din ce am fost sau din ce am iubit odata? Suntem indragostiti de omul de care am fost indragostiti sau iubim propria creatie?

Am cunoscut un barbat odata cand eram exagerat de tanara. El era mai mare cu cativa ani buni si cu cateva experiente. Spunea ca e indragostit nebuneste, nu facea nici un secret, toata lumea mea si a lui stia.

Tin minte ca-mi zicea ca e indragostit de femeia care o sa devin, pe care el o intrezareste in mine, ca sunt un fel de model-nemodelat si ca am nevoie de un Maestru. (Imi amintesc un lucru amuzant, ar fi amuzant daca vreodata ar citi. Era foarte inalt in comparatie cu mine si in sinea mea ma intrebam cum un tip asa inalt poate sa faca dragoste cu o femeie mult mai mica de inaltime. N-am aflat niciodata.Ani prostuti......aveam vreo 16)

Poate avea dreptate.

Poate chiar eram salbatica si "nemodelata", dar, daca tot modelam si remodelam cu ce mai ramanem?

Il mai putem banui de nebunie pe artistul acela care s-a indragostit de opera lui?

Imi privesc si analizez sotul si dupa aproape 20 de ani stiu exact ce are de la mine si ce a ramas din original. Acelasi lucru cu mine.

N-am fost niciodata precauta. Mi-am asumat riscuri in viata fara sa ma gandesc prea mult la consecinte. Si, de cele mai multe ori, am pierdut. El m-a invatat sa gandesc de doua ori si sa actionez o data. O fac? Hmmmm, nu stiu...nu intotdeauna, dar suport consecintele, bineinteles.

Am vorbit mai repede decat am gandit de multe ori. Am plans cand am vazut prima frunza galbena, dar n-am "reusit"sa las o lacrima sa curga atunci cand sufletul mi s-a spart in bucatele.

El m-a invatat sa plang atunci cand n-are rost sa zambesc chinuit si sa pretind ca totul e OK. Doar prin simplul fapt ca m-a luat in brate si m-a lasat sa-i ud camasa.

Inca mai am o lacrima pentru toamna inca mai am vise neimplinite. Inca mai plang.

Iar eu l-am invatat sa rada. Cand l-am cunoscut am fost absolut convinsa ca omul n-a ras cu lacrimi in viata lui. M-am indragostit de Mr Serios, Domnul Punctual...No kidding-guy. Avea cel mai serios zambet posibil.

Inca ma mai straduiesc.

O femeie cu o personalitate puternica va incerca acelasi lucru cu omul de care este indragostita. Transformare, modelare, "standardizare" dupa standarde personale.

Si toata viata va fi cu ochii pe el monitorizand "iesirea din tipar".

Eu zic sa ne intalnim la mijloc, te modelez un pic, ma transformi un pic, iti dau un pic din mine, tu da-mi un pic din tine, inca iubesc ce am iubit intai la tine...stiu ca nu ma vrei complet modelata-mulata-stereotipizata-standardizata...

In rest... caii liberi...

Amprenta sufletului tau de Nuța Istrate Gangan

Evenimentele prin care treci dau forma continutului din care esti alcatuit.

Asa cum suntem blonzi sau bruni, inalti sau scunzi, timizi sau nu, tot asa si sufletul nostru are forme si alcatuiri diferite.

In momentul in care ajungi sa-ti cunosti sufletul intr-adevar, incepi sa intelegi tot ceea iti era de neinteles privind reactiile tale ca om in fata evenimentelor prin care ai trecut, sau care te-au trecut prin valtoarea lor cu sau fara consimtamantul tau.

In mare parte esti vinovat de cauza dar nu esti vinovat de efect. Suporti efectul doar pentru faptul ca nu ai stiut sa previi cauza.

Pe parcurs iti modifici proiectul initial, dar niciodata materia prima din care esti construit.

Nu poti.

Dar poti duce o continua lupta.

Fiecare avem o amprenta a sufletului. Suntem unici in trairile noastre desi, ciudat, de foarte multe ori avem impresia ca si altcineva are aceeasi amprenta sufleteasca. Si cand intalnesti aceea persoana, simti. Chiar daca universuri va despart.

Treci prin ceea ce am trecut si eu, ca a fost de bine, ca nu a fost, dar trairea, sentimentul si emotia sunt diferite. Nu stii prin ce trece cineva doar pentru simplu fapt ca si tu ai trecut prin aceeasi intamplare sau eveniment. Pana la urma nu conteaza evenimentul ci trairea evenimentului. Durerea sau bucuria, tristetea sau exuberanta. Motivul poate este acelasi, reactia, diferita.

Cred ca oamenii cu care esti sau vrei sa fii si sa ramai, sot, sotie, prieteni reali, amanti parteneri, desi poate iti sunt total opusi ca fire, principii si politici, totusi au amprenta sufleteasca asemanatoare cu amprenta sufletului tau.

Este greu sa intelegi reactiile cuiva, daca nu-i intelegi personalitatea. Nu am spus sufletul. Cred ca este aproape imposibil sa cunosti 100% interiorul cuiva. Sa-l cunosti intr-adevar.

Pentru ca nimeni nu ti se va dezvalui niciodata in intregime. Si nici tu, lor.

Si nu din cauza firii secretoase sau din cauza legendarului gram de mister...

Ci pentru faptul ca asa suntem construiti.

Mai rasuceste-mi cutitul din inima, te rog... de Nuța Istrate Gangan

Ne place nu ne place, toti il avem. Unii de doua zile, altii de 20 de ani, poate un diferit cutit, dar aceeasi durere cand cineva ni-l rasuceste.

In acel moment simti durerea, laser care iti trece prin carne si simtire. Pentru o clipa chinuitor de lunga simti cum trupul ti se sfarseste, inima ti se strange intr-o menghina nemiloasa iar creierul iti este incins in cercuri fierbinti si dureroase.
O secunda doar...
Apoi durerea se diminueaza, caldura te cuprinde usor si carnea ta indurerata devine cicatricea care se infasoara innebunitor de incet in jurul lamei otelite.
Ramai sfarsit cu capul cuprins in palme. Fruntea fierbinte, care iti exploda acum cateva trairi in urma, ti se racoreste iar cercurile durerii se desfac unul cate unul, lasand sangele sa-ti alinte molcom si binefacator creierul.

Durerile ne fac bine. Ne otelesc, ne pregatesc, ne ucid si ne invie. Ii uitam pe cei care ne-au infipt cutitul drept in inima dar durerea n-o uitam niciodata. Iar cicatricea sta martora.
Unii o purtam mandri, altii o ascundem sub valuri intunecoase. Din cand in cand lasam o palma calda sa ne-o atinga sau buze fierbinti s-o rascoleasca. Si, intr-un fel ciudat, ne e dor de durerea aceea care ne-a ucis pentru o secunda, care ne-a purificat si ne-a facut noi-nouti.

Mai doare-ma o data, mai plange-ma o data, mai vindeca-ma odata...
Mai rasuceste-mi cutitul din inima...te rog...

Gold rush de Nuta Istrate Gangan

Chiar asa, ce iubim de fapt?

Iubim ochi frumosi si trupuri fierbinti sau iubim minti frumoase si gesturi romantice? Iubim cu ochii, cu inima sau cu mintea?

Incepem sa iubim ceva si sfarsim prin a iubi cu totul altceva pe masura ce timpul trece si iubirea evolueaza?

Iubim omul care este sau omul care credem ca este?

Nu ti s-a intamplat sa vezi cupluri in care partenerii sunt total diferiti ca aspect fizic si sa te miri:"Ce-o fi vazut dom'le la ea/el?"

Suntem sclavii frumosului fizic sau a frumosului interior?

Conteaza ce-i frumos in ochii altora sau conteaza ce gasesc eu frumos?

Cred ca la inceput suntem indragostiti de proiectia noastra in ochii celuilalt. Iubesti persoana care ai devenit in preajma persoanei iubite. Devii mai romantic, mai tandru, mai copilaros, incepi sa folosesti nume stupide, expresii pe care numai celelalt le intelege, incepi sa-l privesti intr-un fel anume si poti paria ca stie in orice secunda exact ce-ti trece prin cap.

Iubim mai intai omul care am devenit, iubind. Te iubesti pe tine insuti, iubind pe altcineva.

Chiar daca iubirea ta este fara raspuns.

Te-ai indragostit de o himera. Nimic mai adevarat...

Omul acela pe care il vezi tu, nici macar nu exista de cele mai multe ori...

Numai dupa ce iubirea se "aseaza" si se cimenteaza.numai atunci realizezi de fapt de cine te-ai indragostit.

Si daca esti norocos continui sa iubesti ce vezi cu ochii larg deschisi, la rece, fara fierbinteala inceputului.

Fabricatia mintii noastre se poate transforma in omul de care avem nevoie sau cel de care trebuie sa fugi fara sa privesti inapoi.

Te invinovatesti ca ai iubit iubirea, ca te-a orbit cu ochi frumosi, trup fierbinte, minte frumoasa si gesturi romantice.

Dar cine te-a orbit de fapt?

Cat a fost realitate si cat a fost imaginatie ?Cine este de vina, de fapt?

Nimeni. Nici ea, nici tu.

Pentru ca asa e de cand lumea...

Iubirea ne transforma in zmei si Cosanzene, dar si in orbi cu ochii largi deschisi.

Iubirea e un teren minat.

Dar nu poti pasi in iubire ca pe un teren minat. Devii curajos si nu-ti pasa ca jaratecul iti arde talpile. Ba chiar iti place.Noi, oamenii, in cautarea iubirii, suntem ca si acei cautatori de aur, acei nebuni care au plecat in lumea larga sa-si gaseasca rostul.Toata viata cautam, cernem si la urma ne rugam sa ramanem cu niste stropi de aur.

Si daca ai norocul sa ramai, transforma-ti aurul in giuvaer nu in moneda de schimb.

Si apoi investeste in aur.

Iar daca nu ai avut noroc si ai ramas in sita numai cu pietre, nu dispera.

Nu poti construi nimic pe lumea asta fara piatra.

Amagire ? de Nuta Istrate Gangan

"Pentru fiecare barbat exista o femeie.Numai una"

O sansa pentru barbatii singuri, nu-i asa?

Gandul ca nu conteaza cat de singur si trist esti astazi, undeva, cineva te asteapta. O femeie care e facuta pentru chipul si asemanarea ta, o femeie care se potriveste perfect in bratele tale, ale carei forme se muleaza perfect pe ale tale, a carei suflet este geamanul sufletului tau.

Esti mai putin singur daca stii ca intr-o zi ai s-o privesti in ochi si ai sa stii ca este a ta?

Ca asteptarea a avut un rost?

.

O privesti de ceva vreme, incearca sa-ti ocoleasca privirile, doar pentru ca asa e politicos si feminin, dar tu ii simti ochii lunecand spre tine si inclestandu-se cu ai tai. Ai da orice sa intelegi ce inseamna acea privire. Poate este doar felul ei de a privi, poate e putin contrariata de faptul ca o privesti cu nedisimulata admiratie.

Desi ea stie ca nu e genul de femeie dupa care barbatii isi rup gatul.

Desi tu stii ca ceea ce vezi tu, nu orice barbat vede la ea.

O stii de ceva vreme, stii cine este, stii ce face, cam ce-i place. Cateodata e chiar vorbareata si te intrebi de ce iti spune atat de multe daca nu ar fi cat de cat interesata.

Ii cunosti deja unele gesturi, stii ca atunci cand e trista are un fel de lucire stinsa in ochi si ca buza de jos ii tremura usor pentru ca plange destul de usor si in genere o cam impresioneaza toate prostioarele. O data te-ai gandit ca ai vrea s-o saruti cand plange, sa-i sorbi cu nesfarsita tandrete lacrimile si sa-i musti usor buza tremuranda.

I-ai povestit despre tine, despre visele si esecurile tale. Din secunda in care ai cunoscut-o ai stiut ca este ceva diferit la ea decat la toate celelalte, ai stiut ca formele ei s-ar mula perfect pe formele tale, ca ea s-ar potrivi perfect in bratele tale si ca sufletul ei ar fi sufletul tau geaman.

Si totusi...

Cateodata simti ca ar vrea sa vorbeasca cu tine si altceva. Ceva ...

Poate despre ceva care o framanta, poate are probleme, poate are nevoie de cineva care s-o asculte.

Simti ca si ea vede in tine ceea ce alte femei nu au vazut. Oare s-a gandit vreodata la felul cum palma ei s-ar cuibari in pumnul tau? Nu stii...

Dar stii, stii cu certitudinea cu care un barbat stie, ca ochii ei spun mult mai mult decat gura ei o sa spuna vreodata. Gura pe care acum, privind-o, ai vrea s-o devori. Pur si simplu. Fara nici o explicatie, fara sa te simti al naibii de vinovat ca o vezi si o simti mai mult decat o prietena.

Ea iti spune intotdeauna cuvantul de care ai nevoie, ea a fost cea care te-a incurajat sa ceri o promotie, ea a fost cea care ti-a sugestionat ca albastrul te-ar prinde mai bine decat maroul.

Te amuza cand iti spune ca ar trebui sa-ti gasesti pe cineva care sa te faca un barbat decent si care sa-ti toarne doi-trei copii, apoi iti place la nebunie cand iti spune ca arati grozav cu blugii astia, ba odata a fost curioasa si te-a intrebat cand ai facut ultima oara dragoste. Ai ras si te-ai balbait un pic, ai inventat ceva pentru ca, de fapt, nu vroia sa-i spui ca ai facut dragoste acum cateva zile si aproape ca ai avut numele ei pe buze. Sau ca ai avut momente in care ai dorit-o atat de mult ca ai fi rupt hainele de pe ea, daca ai fi stiut ca ar avea macar un gram de dorinta sexuala pentru tine.

Dar...nu ai stiut niciodata.

Ti-a ocolit intotdeauna cu delicatete "dragalaseniile" desi nu ai avut niciodata impresia ca flirtul tau, inteligent de altfel, ar fi deranjat-o. Au fost momente in care s-a multumit sa te priveasca lung...da ...iti aduci perfect aminte...era de ziua ei si ai sarutat-o pe coltul gurii desi ea, clar ti-a intins obrazul. S-a rosit putin si te-a privit din nou cu privirea aceea care rostea o mie de cuvinte. Si niciodata nu ai stiut daca a fost dorinta sau uimire. Sau amandoua.

Ai surprins-o de cateva ori privindu-te lung atunci cand credea ca nu o vezi. Dar, niciodata nu ai stiut ce Dumnezeu se petrece in capul ei . La una dintre petreceri ai dansat cu ea si i-ai simtit clar si vizibil sanii intariti in vreme ce dansati "prieteneste si colegial" in mintea ei, tandru dar prea departati in mintea ta, desi ii simteai din cand in cad atingerea usoara a coapselor si sanilor. Dar a fost doar dans si in sala aceea aerul conditionat era coborat la minim. Si n-ai stiut niciodata daca a fost dorinta sau doar imaginatia ta infierbantata.

Si totusi, isi ia poseta, isi starnge parul grabit intr-un coc nepretentios, parul acela care atunci cand s-a apropiat sa te imbratiseze ca pe un bun prieten ce-i esti , te-a ametit cu mirosul lui inconfundabile de iasomie. Ai zambit intelegator atunci cand ti-a explicat ce parfum ii place, te intrebai atunci daca vreodata te-ar lasa sa-i saruti dosul genunchiului proaspat parfumat si poate valea dintre sani...

Ii simti buzele calde pe obraz, parca ai avut impresia ca a intarziat apoi prelungit un pic imbratisarea, razi si-i strigi "La revedere"...stiind ca la revederile urmatoare iti va fi din ce in ce mai greu sa o privesti doar ca pe o colega de serviciu si o prietena foarte buna.

Ii faci cu mana si il saluti si pe EL...EL care o cuprinde brusc in brate, o saruta apasat. Pentru o secunda crezi ca ai zarit ochii aceia frumosi privindu-te cu iubire, dar n-ai sa stii niciodata daca acea privire a fost pentru tine sau pentru EL...

El ii deschide portiera masinii, ea intra grabita razand, fluturandu-ti mana inca o data, unul dintre frumosii ei copii scoate capul pe geam si-ti striga numele. TU razi, razi, ii saluti, trimiti sarutari copiilor din varful degetelor, apoi masina se departeaza scrasnindu-si cauciucurile.

Esti trist ? Iti permiti sa fii trist? O stii fericita, implinita...cu un rost al ei...Desi parca ochii ei, cateodata...

Te intorci la ale tale, in seara asta poate ai sa dai curs avansurilor fetei de la sase, poate ai sa faci dragoste cu ea...si poate ai sa te rogi sa nu o simti pe cealalta.

Si maine...?

Ai sa cauti din nou acea privire in ochii ei? O vei intreba din nou de ce este trista? Ii vei accepta din nou invariabilul"Nu sunt trista, sunt doar putin obosita astazi"...

Cand simti ca sufletul ei ar putea fi sufletul tau geaman ?

Mai mult, mai bine, mai mereu de Nuta Istrate Gangan

Femeile au inventat barbatii. Noi am creat "monstrii".
I-am creat dupa dorintele noastre ascunse, i-am remodelat, i-am transformat.
Rai, buni, romantici, misogini, buni amanti, patetici amanti, frumosi, urati idioti, destepti...noi i-am creat.Dar nu dintr-o amarata de coasta, ci din inima pe care am pierdut-o cand ne-am indragostit de ei.
De aceea nu ar trebui sa ridicam din umeri cand vine vremea ridicatului din umeri.
Noi suntem construite pe principiul "mai mult, mai bine si mereu".

Primim o floare, saptamana viitoare vrem tot buchetul(de mireasa). Ne cumparam o pereche de pantofi, peste cateva zile, pentru ca ne place modelul am vrea si celelalte culori, mergem anul asta in vacanta la Constanta, la anu' vrem Bahamas, avem un orgasm, maine vrem cinci...Si tot asa.
Barbatii nu se "creaza" singuri. Noi suntem inventatorii lor
Femeile.
Altfel nu vad de ce le-am cere atat de mult daca ei ar fi inventia altcuiva.

Problema este ca nu intotdeauna culegem ce am semanat. De obicei avem de-a face cu creatia alteia, ca-i mama, bunica, fosta sotie, prietena ..cine stie ce porn star...sau cine stie ce maicuta in devenire.
De cate ori n-ai auzit expresii de genul: "Maica-mea zicea...Fosta mea obisnuia sa...Am vazut chestia asta in ultimul film al Jennei :)"
Si atunci munca frate, de demolare si reconstructie, ca doar nu vrei sa traiesti in ruinile sau palatele alteia, nu-i asa?

Si ei, ei ce vor? Nu prea multe, hai sa recunoastem.

De cate ori ai auzit un barbat dorind altceva decat celebra tarfa in pat si doamna pe strada?
AH, poate doar o tona de iubire si o supa fierbinte din cand in cand

...vant, nisip si 18 ani... de Nuta Istrate Gangan

"Dumneavoastra chiar ati mai putea ierta daca vi s-a gresit in mod repetat de catre aceeasi persoana?"

..............................................................

Atat de mult am scris despre iertare ca, probabil, trebuia sa ma fac popa...

Dar fata care m-a intrebat are in jur de 18 ani.

(nu stiu de ce m-a intrebat acest lucru .Dar am sa-i raspund gandindu-ma la o alta fata de 18 ani, pe care am cunoscut-o acum o vreme.

Stii...depinde de cine si cum ti-a gresit.

Avem tendinta sa-i iertam repetat pe cei care ne gresesc repetat atunci cand ii iubim.

Si parintii si fratii ne gresesc si le gresim, dar aceste relatii vin cu iubirea "built in" si cat de tare ne-am stradui sa nu-i iertam totusi in inima noastra i-am iertat demult. Desi, poate nu ne mai vorbim unii cu altii.

Tin minte o faza despre o anumita fiica.

S-a maritat impotriva vointei tatalul, cu baiatul pe care l-a iubit.Tatal ei nu a vorbit cu ea 15 ani. Copiii ei erau deja mari, isi stiau bunicul doar pentru ca vecinii se straduiau sa tina "focul barfei viu" si, intr-o zi cand omul a realizat ca 15 ani inseamna de fapt o viata de om, a venit la fiica si si-a cerut iertare. Au inceput sa vorbeasca calmi si linistiti de parca ieri s-au revazut ultima oara.

Securea razboiului fusese ingropata de mult, iertarile fusesera daruite si primite tacit, orgoliile doar, au fost greu de depasit.

Si totusi NIMIC, NICIODATA, NU A MAI FOST LA FEL.

De ce?

Pentru ca poti lipi la loc un vas de cristal dupa ce l-ai spart, va arata exact la fel, dar niciodata valoarea acestui vas nu va mai fi aceeasi.

Eram copil. Am invatat devreme-n viata despre iertare.

Dar stiu ca nu despre acest fel de iertare m-ai intrebat.

Pe un iubit il iertam in functie de cat de mult il iubim si in functie de durerea provocata. Pare stupid ce spun dar cu cat durerea provocata va fi mai acuta cu atat devenim mai dependente de iubirea lui si cu atat il iertam mai mult si mai repede. Nu ma mir niciodata cand aud ca el a inselat-o pe ea si ea inca il iubeste, l-a iertat si este din nou cu el. Iubirea, ca si durerea creaza dependenta. Il iubesti, te inseala, suferi si apoi vine si te vindeca cu cateva cuvinte frumoase si cateva saruturi, tie iti mai trece din durere, speranta ca veti fi din nou impreuna renaste...

Si uite asa se creaza dependenta. Iti strecoara subtil "medicamente "impotriva durerii pe care el insusi ti-a provocat-o.

Intotdeauna, in mintea ta(si asta este stupid cu S) crezi ca tu i-ai dat motiv sa te insele.Tu ai fost vinovata pentru ca el cauta potcoave de cai morti.

La 40 de ani poate i-ai dat motive, poate l-ai neglijat, poate ai lasat loc pentru altcineva sa se infiltreze in mintea lui. Poate ti-ai vazut doar de nevoile tale si le-ai ignorat pe ale lui.

La 18 iubirea este experiment, romantism mult mai mult decat sex, traire sublima, descoperire...

La 40 iubirea se mai si negociaza. La 40 ierti mai usor. Mai ales daca stii ca ai gresit intr-un fel sau altul crezand ca ce-i al tau, al tau ramane.

La 18 nu exista negociere. Si nici iertare prea multa.

Adevarul e ca, de foarte multe ori nu este nimeni vinovat. Iubirea se mai si sfarseste. Iubirea asa cum o stiai poate nu a mai putut supravietui pentru ca sunt atat de multe lucruri care pot ucide o iubire. Si cea mai adanca iubire are crizele ei si cei mai fideli parteneri trec prin incercari.Totul ti se pare frumos si calm si linistit pana intr-o zi cand realizezi ca inima ti-a tresarit aproape invonluntar la surasul cuiva.Te poti abtine, controla, blestema. Dar nu toata lumea are puterea de a analiza si depasi situatia.

Iubirea se mai si sfarseste .

La 18 esti tentat sa crezi ca iubirea este eterna.

La 40 realizezi ca si eternul are garantie si termen de expirare.

Daca la 18 ti se pare ca e usor sa pastrezi iubirea, la 40 trebuie sa te straduiest.

La 40, la amalgamul de nebunie, dependenta si iertare care este iubirea, se adauga si cateva grame de compromis.

Pentru ca fiecare isi cauta coltul lui de rai.

Si, ca sa fiu cinica as spune ca unii merg in raiul dintre genunchii altei partenere prin linie directa iar altii o iau mai pe ocolite.

Pentru ca, pana la urma urmei despre aceasta este vorba. Ne putem invarti in jurul subiectului ca pisica in jurul cozii dar noi toate stim ca ierti, ierti, ierti pana cand intervine relatia sexuala dintre partenerul tau si altcineva. Atunci a ierta este o arta. Este un atribut al marilor suflete sau ...nu. Nu stiu insa daca multa lume isi vede iubirea dincolo de patul conjugal. Ceva de genul"Il iubesc prea mult si fericirea lui conteaza mai mult decat fericirea mea" ...sau mai pe "romaneste"Da-l dracu' pan' la urma tot la oala mea vine" !

Iubirea creaza dependenta, poti sa te amagesti si sa spui ca nu, dar, daca stai bine si te gandesti, vrei sa fii langa acea persoana, vrei s-o simti, s-o atingi.

Chiar daca sunteti impreuna cu altii o suta in aceeasi incapere, simpla prezenta face minuni in sufletul tau. Si este normal sa fie asa. Iubirea este formata din dependenta, nebunie si iertare.Procentajul e in functie de fiecare si indraznesc sa spun ca foarte putini in lumea aceasta au gasit balanta perfecta.

Noi, cei de rand, luam iubirea asa cum vine, fara s-o analizam si fara s-o trecem prin ciururile filozofiei .Ne luam zilnic doza de nebunie, dependenta si iertare si traim linistiti.

Este normal si omeneste sa gresim. Exclud greselile grave si de neiertat, totusi.

Iertam ...Dar pana cand? Asteptam sa ne treaca iubirea, mergem la clinica de detoxificare de dependenta de iubirea lui/ei?

Nu stiu, asa gandesc astazi la 40.

La 18 nu as ierta la nesfarsit o greseala, o anumita greseala. Nimeni nu greseste din greseala. Gresim motivat si anticipat si intentionat. Stim exact ce facem. Ne amagim doar ca nu aveam alta solutie.

Suntem doar robii instinctelor noastre.

Ca apoi, mai tarziu sa devenim robii greselilor noastre.

La 18 ani nu ai timp de iertat. La 18, te opresti, il privesti peste umar, respiri adanc, iti desfaci parul din codita adolescentei, il lasi sa-ti inunde umerii si lui ii intorci spatele si te indepartezi. Fara regrete.

Daca iubirea ta din adolescenta va fi sa fie iubirea ta cea mare,VA FI. Daca nu ,NU.

Alte iubiri asteapta sa te umple de frumos, sa-ti franga trupul pe altarul dorintei sau sa-ti franga inima fara mila.

Dar nu la 18:)

Sunt iubiri care-ti seaca sufletul si-ti sfarsesc ultimul gram de incredere pa care il aveai in tine insati.Sunt iubiri care-ti sug sangele fara mila, care te lasa mai mult mort decat viu in mijlocul drumului. Sunt iubiri care te trimit in spital pentru "incercare de sinucidere". Iubiri care iti jura pe cer si stele ca a doua zi sa te tradeze cu luna.

Stii ceva, poate ai sa fii destul de norocoasa sa nu intalnesti astfel de iubiri, dar aminteste-ti reversul acestor iubiri .

Cel care pe tine te-a facut sa gandesti suicidal poate face fericita alta femeie. Sau cel pentru care tu suferi cu lacrimi grele a fost "aruncat" de alta.

Rar exista iubire fara durere si foarte rar te indragostesti, se indragosteste,va casatoriti faceti copii si traiti fericiti pana la adanci batranete.

Si aminteste-ti un lucru: Cu toata capacitatea te de iubire si iertare NIMIC, NICIODATA, NU VA MAI FI LA FEL. Asa ca gandeste-te bine daca a ierta este verbul pe care vrei sa-l conjugi la 18 ani.

Ai timp toata viata sa treci prin iubire.

Ai timp toata viata de dependenta, nebunie si iertare. Si de compromis.

Dar la 18 ,nu te opresti!

La 18, PLECI MAI DEPARTE ! Fara regrete !