sâmbătă, 3 decembrie 2011

Stelian Maria - Candva in anii `80

Frunze lungi si frunze moarte
Se intorc spre asfintit,
Paste dorul mere coapte
Tu te nasti din infinit...

Vii spre mine ca o dulce
Verde lacrima de tei,
Tu esti pasare, eu cruce
Si te-asezi pe anii mei.

Stelian Maria, candva in anii `80 :)

Zavoianu Vali - Tanguire.....ochilor verzi

Ah fir-ar soarta ei de condamnare
Sa ispasesc o viata un pacat
Ca m-am uitat in ochii verzi cu care
Si linistea si inima mi-ai luat.

Caci de treceam atunci pe langa tine
 Si ma uitam la soare si la cer
 Nu te-ai mai fi lipit asa de mine
 Si nu mi-ai mai fi astazi temnicer.

 De ce Doamne tu mi-ai dat, ironic
 O inima in piept si numai una
 De uite, azi ma scald in anacronic
 Si ma intemniteaza doi ochi verzi, intr-una.

Ah, ce destin...m-as face azi de stanca
 Sa nu mai simt nimic, sa nu mai plang
 Si-n vagauna asta prea adanca
 Un dor de ochii verzi sa nu mai strang.

Ma doare nepasarea ta, femeie
 Si ochii tai pagani ma-nnebunesc
 Prizonier pe viata prin sentinta ta atee
 Si condamnat pe veci sa te iubesc.


de Zavoianu Vali la 5 octombrie 2011 la 23:06


vineri, 2 decembrie 2011

Ion Pribeagu - Doina omului insurat

Foaie verde ca gulia,
Grea e nene casnicia.
Fiindca n-ai un ceas, mai Stroie,
Sa respiri si tu in voie. *
N-ai o clipa pentru tine,
Ca sa spui: - Imi pare bine !
Sa sorbi vinului dulceata
Si sa spui: - Frumoasa-i viata !

N-ai tu chinurile tale...
Sapte mii de angarale ?
In politica te sapa,
La birou, rivalii crapa.
In oras, alt chin te-apasa
Si cand vii si tu acasa,
Soata-ntoarce filele
Si-ti mananca zilele.

Parca-i pusa asa-ntr-o doara
Zi si noapte sa-ti tot ceara.
Toata vremea, vrei nu vrei,
Sa stai la cheremul ei.
Cu o vorba sa te-mpunga,
Cat ii dai, sa nu-i ajunga
Si un singur tel sa ai,
Ea sa ceara, tu sa dai.

Nici n-apuci ca sa te scoli
Ca s-au dus vreo zece poli.
Lapte, paine, zarzavat...
Si apoi, cand te-ai sculat,

Iti pretinde pe-ndelete,
De salata, de cotlete,
Tocatura, foi de vitza,
Carne de purcel, costitza,
Untdelemn, zahar si sare,
Si untura si cicoare,
Si masline si cafea,
Dar-ar dracii-n ea sa dea.

Patlagele si ardei,
Dar-ar dracii-n capul ei.
Si faina si carnati,
Sa ma sece la ficati.

Si pastravi de la Bothoci,
Sa-mi manance din borjoci.
Si homari si mandarine,
Ca sa crape fierea-n mine.
Si pastruga din Rusia,
Sa m-apuce apoplexia.
Si la masa, Doamne-iarta,
Cum sa nu se iste cearta ?

Cand blestemi de la-nceput
Ceasu-n care te-ai nascut.
Marinata e sarata,
Tocanita-i afumata,
Ciorba n-are nici un gust,
Carnea-i cu miros de must,
Fripturica parca-i arsa,
Varza-i ranceda si stoarsa,

Pestele-i cu solzii moi
Si miroase a butoi,
Pipota-i de gelatina
Si miroase-a criolina,
Si un piept si ficatelul
Le-a furat din raft catelul. *

Nici macar noaptea in somn
N-ai noroc, stimate domn.
Cum sa-ti para viata roza
Cand alaturi e-o batoza ?
Ce-n rastimpuri, d-un capritz
Mai tranteste si-un mic partz

Foaie verde, foaie lata,
Se intampla cateodata...
Vii tarziu si din senin,
Simte ca mirosi a vin.

Geaba-ti este tot talentul.
Fa-ti degraba testamentul,
Ca nu-ti iarta
Si te cearta...
- Tu petreci si nici nu-ti pasa
Si ma tii inchisa-n casa.
D-aia am barbat Ioane,
Numai sa-ti prepar jamboane ?

Sa-ti cos nasturi la halat
Si sa-ti dau dulceata-n pat ?
Mocofan fara rusine
Ce te alegai de mine
Mai flamand decat toti lupii
Sa te las sa-mi dai un pupi ?

Patru insi m-au vrut sotie
Iar eu proasta m-am dat tie !
Ce spunea-i, ca esti titrat ?
Ca ai rude... deputat ?
Cica-i deputat, rahat !
Un parlit de avocat !

Neam de cioflingar zevzec,
Sor-ta n-a fugit cu-n grec,
Iara varu-tu Ilie
Nu-i s-acum in puscarie ?
Ce familie, ce scula...
Asa cap, asa caciula !

Daca vii-ntr-o noapte acasa
Si nevasta-ta, duioasa
De pe haina-ti, nu stiu cum
Simte-o dara de parfum...

Se ridica despletita
Si c-o masca gaurita
Ce si-a pus-o in obraz
Te intreaba cu necaz:

- Pui de bou cu cap de curca,
Iar ai fost la o mazurca ?
Si-mi ridica fratioare,
Toata casa in picoare.

Pe Lenuta, pe Bibilica,
Pe Tuluca, pe Tibica,
Si pe Iulis de pe vatra
Si pe Hector care latra.

Si sa-mi faca viata acra,
Scoala si pe mama soacra.
S-amandoua incep Ioane:
- Mi-ai mancat zestrea, golane !

Arde-te-ar in foc de viu,
Sa te-neci in Cismigiu !
Mi-ai nenorocit copilu`
I-ai facut praf sexapilu`
S-acum vii acasa beat ?
Esti barbat sau esti rahat ?

Popandau cu cap de linte,
Toti ti-au luat-o inante !
Ptiu ! Sa n-am parte de-atata,
Nici de tine, nici de mata !

D-aia zic ca n-ai mai Stroie,
Clipe sa respri in voie,
Ca nevasta sta ca scaiu`
Si-ti invenineaza traiu`.

Cum deabia deschide ochii,
Cere bani si cere rochii,
Cere sufletu` din tine
Ca n-ai timp sa spui in fine
Nici la pranz, nici dimineata:
- Fratilor, frumoasa-i viata !

joi, 1 decembrie 2011

Nevasta versus amanta



Postarea e a lui Gheorghe Baciu dar mi-a precizat ca poezia apartine" folclorului" de pe net. Autor necunoscut deci. V-o aduc spre citire......ca mi-a placut :)))
Marea dilema : Nevasta versus amanta


Am o dilema interesantă
Sa-mi iau nevastă, să-mi iau amantă

Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dânsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Si nu mă-ntreabă unde-am fost
Si nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu
Sade mereu la capul meu
Si îmi gateste zi de zi
Si are grija de copii
Nevasta este doar a mea
N-o foloseste cine vrea
Si nu face nicicând pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Si stie totul despre sex
N-are migrene când o vreau
Si orice-i fac nu zice ”au”
Amanta-i ca si sclava mea
Si orisiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta tine banii mei
Si cheltuie putin din ei
Dacă-s bârfit sau înjurat
Imi tine partea imediat
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, usa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!

Vai, cât de fericit as fi
O lege nouă de-ar veni
De soată să nu divortez
Dar si amanta s-o păstrez
Sa stau cu ambele femei
Sa jucăm seara ... remi-n trei
Dar! Cu două soacre m-ar lua dracu..
Deci avantaj.....BURLACUL !

Andrei Ciurunga - Poezia detenţiei

Cu dinţii strânşi de aspra suferinţă
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă
şi iar ne prăvălim – dar nu tăcem.
Pe-a ţării noastre darnică moşie
târâm de-un car de ani acelaşi jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcneşte osul dezgropat de plug?
De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învăţat să-l bem
dar gura ştie bine-o rugăciune
şi-o geme printre dinţi – căci nu tăcem.
Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul ţării într-un nou stejar?
Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată
în trupul nostru oase ce s-au frânt
şi strigă morţii ce-au tăcut odată
cu gura caldă plină de pământ.
De s-ar surpa în ceasul nefiinţei
pe toate-aceste guri câte-un Negoi,
l-am sfărâma necruţători cu dinţii
şi-ar da năvală răcnetul din noi.
Urcăm Golgote aspre de credinţă,
venim spre piscuri tari, îngenunchem
şi iar ne scuturăm de neputinţă
cu pumnii strânşi în trup – dar nu tăcem.

Daian Daniel - In fond e şi oraşul tău femeie

oraşul meu este un birt mai înalt de la pământ

cu străzi cafenii pe unde mişună tot felul de sălbăticiuni
de la mârţoage cu patru viteze la cai de rasă
şi cutie automată direct la purtător
la munţi de sare tăiaţi în felii

eu sunt mai special de vreme ce fugăresc trotuarele
în pantofii de piele întoarsă cumpăraţi anul trecut
dintr-o farmacie care vindea de toate

dacă stau să mă gândesc mai bine
aici te-am cunoscut
erai slăbănoaga aia ce aştepta la rând
să-şi umple buzunarele pardesiului cu vitamina C
pentru prăjitura anuală ce ţi-o ofereai de fiecare dată
când maică-ta pleca în vizită

te-ai simţit încolţită de privirile pofticioase
ce-ţi zgribuleau sânii nevinovat de mici
ai aruncat o geană întoarsă forţat de permanent
spre genunchiul meu ros de marginea podelei
unde probam pantofii care mai rămăseseră
în raftul cu rudotel

ţi-am alergat urmele întipărite în falsitatea caldarâmului
ca un nebun sufocat de paşi
până am prins cu dinţii
umbra parfumului tău de catalog
nu ai stat mult pe gânduri
ai întins degetele pline de frig şi mi-ai oferit pieptul
plin de coaste să îmi satur toată nevoie de iubire

când am deschis ochiul stâng
numai era decât tavanul alb
tu
erai plecată din oraşul meu cu înălţimi

poate
de asta toate femeile mele sunt balanţe
nu le place să fie iubite cu forţa
nici divinizate până la piele

Zavoianu Vali - La mulţi ani România!

Am vrut chiar azi, de ziua mare
Să-nvii a României faţă
Ş...i din condei cu încântare
Scriu- România Dodoloaţă!

Căci aşteptăm de vreme multă
Să mai trăim înc-o Unire
Şi glasul nostru îl ascultă
Azi o întreagă omenire.

Aud "Deşteaptă-te române"
Ecou din piept de Românie
Un imn ce-n suflet îmi rămâne
Stârnind azi ţara să re-nvie.

Vom fi acei ce-am fost odată
Istoria se va rescrie
Şi sora ce ne-a fost furată
Se va întoarce la a ei glie.

De ziua ta, iubită ţară
Eu îţi doresc să fii întreagă
Să străluceşti în soare iară
Ca dorul dulce ce ne leagă.

Spun "La mulţi ani!" azi Românie
Cu sufletul şi conştiinţa
Căci eu îţi aparţin doar ţie
Şi-n tine mi-am clădit fiinţa.

1 Decembrie 2011, Zavoianu Vali



Daniel Ali Salomia - Închideţi-va aleşii...

Ar trebui, ca sa platiti,

Pentru vorbele in vant.
Pe care voi va construiti
Regate si cu care cumparati,
Incredere,mandate,puterea,
intr-un cuvant.
Si lanturile grele sa va lege,
Asa cum pe noi ne leaga,
Viata grea...ascultatori, de
lege.
Pe care voi o fauriti spre a
sterge:
Ce ati fost, ce sunteti si apoi,
a va
dezlega.
De ce ati promis candva
Si nu veti realiza nicicand...
Decat, cand cineva:
Cei ce v-au ales
Va vor priva
De scumpa libertate. Doar
asa veti
cantarii, cuvant

Octavian Petrescu - Cele 10 porunci

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
Urmează-ţi calea dreaptă, crezând în Dumnezeu,
Acela doar pe care strămoşii ni-L lăsară
Să Îl purtăm în suflet, la bine şi la greu!

Să nu-I faci chip cioplit, nici altă-asemănare,
Căci şi noi suntem unici, aici pe veci stăpâni,
Şi-n faţa lumii care ne-a judecat credinţa,
Drapelul tu ridică-l, cinsteşte-i pe români!

Cinsteşte-ţi tatăl, mama, ca bine să îţi fie,
Şi mulţi ani, tu, române, să ai pe-acest pământ,
Căci de-ţi ignori părinţii, originea, străbunii,
Viaţa asta toată e doar o frunză-n vânt.

Să nu ucizi speranţa, să nu laşi nepăsarea
Să-ţi fure demnitatea! Nu fi un evadat
În faţa celor care murit-au pentru ţară,
În faţa celor care la luptă au plecat!

Nu crede în minciună, iar tu la rândul tău
Nu da drumul minciunii să-şi facă loc în lume.
Când cineva răneşte nevrând trecutul tău,
Arată-i cartea sfântă, istoria îi spune!

Că îi purtăm cu stimă în sufletele noastre,
Pe-aceia care-n luptă odată au pierit,
Şi stima pentru ţară e cu atât mai mare
Cu cât nu li se lasă mormântul liniştit.

În sufletele noastre se-nalţă astăzi steagul
Spălat cu sânge, lacrimi şi pierderi omeneşti!
A venit timpul astăzi să înviem în inimi
Tot ce-am lăsat să moară pe câmp la Mărăşeşti!

A venit timpul astăzi să fim uniţi cu toţii
Şi să-L avem în frunte pe Însuşi Dumnezeu,
Să facă El dreptatea cu viii şi cu morţii,
Iar noi să-I fim alături, la bine şi la greu!

(Octavian, 2011)Vezi mai mult

Ene Adrian Daniel - Vestitorii crizei

Se zvonise că-n pădure
Vodă e porcul mistreţ,
Tăia totul c-o secure,
Nu punea pe viaţă preţ.

Într-o zi, de mai, frumoasă,
Zi de rai provincial,
Stăteam liniştit la masă,
Totul decurgea normal.

A venit o păsărică;
Zgribulită, mi-a şoptit:
-Penele îmi cad de frică,
Din tufişuri am fugit!

A venit o pitulice
Cu un glas piţigăiat;
N-avea aripă şi-mi zice:
-Mi-a rupt-o şoimul mascat!

A venit o coţofană
Glăsuind fără accent:
-Sunt săracă, sunt orfană,
Mă macină boala lent!

A venit o căprioară -
Ochii plânşi, tăcut izvor
Ce curgea întâia oară
Pe o rană la picior.

Au venit şi rândunele
Prima dată cuvântând:
-Ne apasă biruri grele,
Vom uita zborul curând.

A venit şi cucuveaua,
Noaptea-i plină de fiori;
Îmi zicea mişcând perdeaua:
-Codrul moare până-n zori!

Dintr-odată, un sticlete
Din neant a apărut;
Mi-a zis "Eşti haiduc băiete!"
Sau mie mi s-a părut?

Lângă el stătea o caţă;
Era blondă. Pe cuvânt!
La mijloc, purta o aţă
Să nu-i zboare frunza-n vânt.

Au venit în haită corbii -
Delegând unul pitic,
Ţopăia zicând: "Voi, orbii,
N-o să mai vedeţi nimic!"

Mi-am pus mâinile la tâmple,
Parcă am înnebunit.
Văd paharul cum se umple
De atâta ciripit.

Guiţând, la geam apare
Vodă porcul. Era chior!
Nu vedea că-i disperare,
Şi-am pus mâna pe topor.

Liniştit, îmi fac valiza -
Sunt al vieţii animal;
M-a făcut o fiară criza -
Din om bun, un criminal.

La stilou mi-au pus zăbrele,
Stau în carceră închis,
Dar vin seara păsărele
Şi-mi dau pene pentru scris.