Putere de Veronica Simona Mereuta

cine-ţi dă şi unde te duce
libertatea de a alege
după bunul plac al duhovnicului
ce se arată numai în miez de noapte

inima doare a ispită
în capul tău,ghemul ajunge la capăt
drumurile se închid şi eşti cu un pas
pe urma fatalităţii

doar ce trăieşti te ţine drept
picioarele îţi pot fi la fel de bine
aripi,lopeţi sau ferestre
care primesc primăvara sau doar păianjeni

te rog,minune,nu mă uita!
nu mai am culoare să te deschid
iar răsăritul şi apusul s-au răstignit
pe aceeaşi cruce pe care o port

fără să ştiu dacă am plecat sau mă întorc

VeSMe

Astazi… de Lacramioara Lacrima

Astazi este soare
Cucul canta afara
Florile-mi zambesc
Ce mult te iubesc
Mult si mult de tot
Atat cat eu pot…
De-aici pan’la mare
Din zori pana-n seara
De jos pan’la cer
Dar nimic nu cer
Primavara este,
Vremea-i de poveste
Dragostea-i in toi
Pentru amandoi
Frunzele-s verzui
Ochii tai-s caprui
Cand eu ii privesc
Iubire gasesc…
Rauri curg mai lin
Cerul e senin
Simfonie calda
In ape se scalda
Copiii se joaca
Timpul sa le treaca…

Astazi n-a plouat
N-a fost innorat
Vantul mai adie
Aducandu-mi mie
Amintiri in minte
Si-asa iau aminte…
Vad, ma minunez,
Ce placut visez.
Inimioara-mi spune
Tu esti doar cu mine.
Va veni iar seara
Racoroasa tare
Si multe stelute
Mai mari, mai micute,
Se vor aseza
Cu luna vor sta
Pe bolta cereasca
Prin a mea fereastra
Simplu voi afla
De prezenta ta,
Inchizandu-mi pleoape
Vei fi mai aproape
In suflet si gand
Ne iubim oricand !

BOBOCII de Ion Ene Meteleu

In gradina casei mele,
Am tot felul de boboci:
Zambile,crini,micsunele,
Altii, doar scosi din gaoci.
Cu puf galben,pliscuri late,
Cu garnitura de cas,
Gaste,rate leganate,
Azi vom merge pe imas.

Dar in drum,dam de-o baltoaca,
Lasa iarba,lasa tot,
Se balacesc si se joaca,
Fac concursuri de inot

Dar mamele,rate,gaste,
Bastinase,sau lesesti,
Ii cheama din lacoviste;
Ai copii,sa-i ocrotesti !

Si ciugulesc iarba cruda,
Pan-aproape de-nserat,
Cand ii strig sa ma auda,
Ca vacarmul s-a gatat.

Si merg pe carare-agale,
Gagaind si macaind,
Despre balta cea din vale,
La care tanjesc cu jind.

In curte-am deschis cantina,
Grau,malai,trifoi tocat,
Si desi-s cu gusa plina,
Tot meniul l-au papat.

Dar mai am si boboci care,
Vor doar apa si lumina,
Ce se vor desface-n floare,
Parfumand a mea gradina.

deocamdată de Renate Müller

răsfoiesc zilele înhăţată de timp

peste graniţi trec în gând
ridic în urmă ziduri de piatră

încă îmi sapă nepăsătorii
riduri în suflet

dar seara deschid fereastra
zeului flămând de iubire
să-mi ocupe încăperile

Se risipesc trecuturile-n aer de Ovidiu Oana-pârâu

Se risipesc trecuturile-n aer,

Mânate către cer de gospodari.

Miroase fumul desfăcut din caier

A curăţenie arsă-n ruguri mari.

Şi-l poartă vântul înspre zări, departe,

Vestind poruncă noul început.

Aduc obol frunzişurile moarte

La patul primăverii renăscut.

Rămâne numai grebla la odihnă,

Făcându-i loc răsadului în straturi.

Semănătorul nu-şi găseşte tihnă,

Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi.

Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri

Stropii grăbiţi, să fie sevă vieţii.

Pământul cald, descătuşat de geruri,

Respiră calm sub cerul dimineţii.

IUBIRI TÂRZII… de Ioana Burghel

Mai umblă visele prin meri
Și stele se ascund pe luncă,
Prin iarba ce-am cosit-o ieri,
Se despletește luna, încă.

Vin doruri noi, străbat odaia,
Se pierde noaptea în săruturi,
Iar zorii își aprind văpaia
Din inima în zbor de fluturi.

Ne mai răsare primăvara
Pe buze, flori însângerate
Și păsări vin, de duc povara
Iubirilor întârziate.

Nu-i nicio vârstă pentru moarte,
Chiar de amurgul o vestește,
Ne prindem versul într-o carte
Iar el în alte flori va crește.

Hoţie de Boris Ioachim

Îţi voi fura iubirea-n zori de zi,
Pe când tu dormi adânc, scăldată-n vis -
Ţi-o voi fura şi repede-oi fugi,
Lăsând pe gura ta sărut aprins.

Îţi voi fura iubirea la amiază
Pe când visezi, cu ochii deschişi larg...
Nici n-o să simţi, iubito, deşi trează -
Vei fi atunci – şi-ţi voi lăsa pe prag

Un ghiocel sau, poate, o brânduşă –
Drept semn, că eu sunt cel care-a trecut,
Al casei prag şi am fugit pe uşă –
Lăsând pe gura ta un vag sărut.

Îţi voi fura iubirea la chindie
Şi-n roşii zări voi dispărea îndat’
Lăsând, drept semn, o sărutare vie –
O vei simţi ca pe-un prelung oftat.

În miez de noapte, pe când stele reci,
Pe boltă vor sclipi – în cămara ta
Voi aştepta, spre vise ca să treci –
Şi atunci, iubirea toată, ţi-oi fura.

Lăsând, drept semn, gingaşă mângâiere –
Pe părul tău, pe-obraji şi-apoi pe sâni...
Tu vei simţi o caldă adiere
Şi-n somn, cuvinte tandre-o să îngâni.

Îţi voi fura iubirea-n primăvară –
Fără de teamă, fără remuşcări -
Pe când începe iarba să răsară
Şi se deschid, voios, albastre zări.

Hoţia asta, fără de ruşine,
Iubita mea, tu, floare de cais –
De crezi că nu îţi cade deloc bine,
Eu nu te-mpiedic să-mi pătrunzi în vis!

Şi-n visul meu, tu poţi, de bună voie -
Iubirea ta, deplin, să-mi dăruieşti...
Şi-astfel, iubito, nu va fi nevoie
Ca eu să am purtări de fur – hoţeşti.

Căci te iubesc cu jind şi disperare
La fel de aprins şi-n ceas şi-n anotimp,
Cu o dorinţă necuprins de mare
Căci fără tine, timpul e netimp.

...Îţi voi fura iubirea, orice ar fi!
Iubita mea, de pe acum îţi jur...
Eu, să mi-o dăruieşti, te-aş sfătui,
De bună voie – ca să nu fiu fur...

Iubirea noastra a-nflorit…

Iubirea noastra a-nflorit
Caci primavara a sosit
Cu floricele in culori
Si cant de pasarele-n pom
Cucul ne canta uimitor
Soarele e biruitor
Dupa-o vreme friguroasa
Razele-i sclipesc voioase,
Si vantul lin iar pribegeste
A mea inima te iubeste
Atatea frunze-s verzi pe craca
Auzi concert ce vrea sa placa
Luand natura in ansamblu
Un pastel care canta amplu,
Firul ierbii freamata
Apa este limpede
Dorul parca ma sfideaza
Se inalta si ofteaza,
Are aripi racoroase
Zboara iute catre casa
Ce pulseaza-n zarea mandra
Primavara ma incanta
Solul dragostei e-n noi
Vestindu-ne pe amandoi….

Iubirea noastra a-nflorit
In sufletu-mi umbrit
Plutesc multi fluturasi
Atat de dragalasi
Ei sunt multicolori
Saruta multe flori
In simt primavaratic
Ce-avem este fantastic
O dragoste suava
Ce a iesit din iarna
Placut inmiresmata
Parfumu-i ne imbata
Cand ploaia ne va plange
In ea, timizi ne-om strange
Prin micile-i cristale
Se anunta primavara
Si floare dupa floare
Deschide a ei petale
Precum al nostru zambet
Surade printr-un zumzet
Al albinutelor
Grabite-n treaba lor
Asa ne facem timp
Iubind in anotimp…

Douazeci de wați de Emil Marian

Descoperit e de savanți
Că sufletul e energie
Și după moarte e tot vie,
Avînd vreo douăzeci de wați.

Pe șira spatelui fiori,
Aleargă-n piele și-o furnică,
Pe cap trei fire se ridică,
Aflînd c-am fi nemuritori.

Ce să mai zic de ce-am aflat?
E-o veste cam tulburătoare, 
Că-n lume acum nu se mai moare, 
Oare o fi adevărat?

Cînd vom sfîrși această viață,
Ne punem sufletu-n bagaj, 
Iar moartea e ca un sevraj,
Scăpînd de trupul de paiață?

Lăsăm aici doar amintiri,
Călătorind spre altă lume, 
O alta viață, un alt nume,
Un șir întreg de părăsiri?

Mereu vom fi cei duși bogați,
Noi începuturi în noi vieți,
În ochi cu soare-n dimineți
Și-n suflet...douăzeci de wați!

Fotografia de Elena Valeria Ciura

Mi-era cam dor, cu voi ,să stau de vorbă;
Trecuseră cam multe primăveri,
Voiam să ştiu cine mai stă pe-acolo
Şi cine... în alt loc-ori nicăieri!

Mi-e dor s-aud, cum glume de-ale voastre
Se mişcă-n spaţiul satului anost
Şi ce mirări, ce semne de-ntrebare,
Zburau din gură-n gură fără rost!

M-a prins şi somnul, trist rămas-a ochiul
Visând cum înserarea te-a lăsat pe drum
Şi în trăsura dorului din tinereţe
Mă-ntorc spre tine şi îţi spun, oricum:

Trist în noapte, ziua trist
Fără tine viaţa-i un coşmar
Te astept să vii, dar nu în Paradis
C i-n inimioara mea, pe-a malului prundiş

Te-oi duce-n dulci grădini cu roze
Pe buze adevăr îţi voi şopti…
Nu plânge scumpa mea, în poze
Sunt doi copii, eram noi doi…mai ştii?

Să mă votaţi! de Cătălin Codru

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să rad gunoiul ce vă otrăveşte...
Să v-amintiţi, voi... oameni buni,
Că ce-i trădat de astăzi putrezeşte!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Ca fii noştrii să răsară mâine...
Frumoşi, deştepţi... ca neamul cel străbun,
Să nu ne vândă nouă cei străini o pâine!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ne`îngrijim de-ai noştrii suferinzi,
Să nu mai sufere ai noştrii dragi bătrâni,
În lumi trăite în oglinzi.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Fie-ne glia că o mamă iubitoare...
Să nu mai vină-aceşti străini păgâni,
În ţara asta care-i roditoare.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să dăm pedepse celor care ne omoară,
Şi vin aici... şi ni se cred stăpâni,
Să-i facem să dispară... şi să-i doară!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să-avem iar demnitate şi dreptate,
Ca zorii să ne fie buni...
Aici!... nu în exil şi în străinătate!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ştie-o lume-ntreagă cine suntem...
Noi NU trăim de veacuri în minciuni...
Aşa cum zic rătăcitori... în vreun blasfem!

Să mă votaţi... iubiţi români!
De n-am să vreau să candidez vreodată...
Prefer să cred în voi... şi nu în bani,
Voi înţelepţi ai mei... nu pierdeţi niciodată!

Am nevoie doar de tine… de Lacramioara Lacrima

Am nevoie doar de tine
Orice zi de-acum-nainte
Doar asa imi este bine
Spune suflet, a mea minte.
Ca e ploaie, ca e soare,
Nu conteaza niciodata
Caci cu inima ta mare
Sunt iubita, rasfatata…
Am nevoie doar de tine
Si acum, si mai tarziu,
Daca tu imi dai iubire
Drumul meu nu e pustiu…
Doar tu-mi aduci bucurie
Fericire-n mangaieri
Tot ce imi lipseste mie
Ce nicicand n-am avut ieri
Dimineata, noaptea vine,
Cu_al tau gand ma tot alint
Am nevoie doar de tine
Greutati se duc pe rand…
Vis frumos ca o minune
In stele m-ai cufundat
Sa traiesc far’ de furtuna
Pe sub ploi ce mi s-au dat…

Te iubesc si azi, si maine
Caci nu mi-as imagina
Sa se duca fara tine
Clipele din viata mea…
Eu, iubire, iti trimit
Pe un norisor din cer
Si pictand cu al meu zambet
Un sarut cald, efemer
Am nevoie doar de tine
A ta voce, al tau cuvant
Dragostea, doar ea invinge
N-o abate nici un vant…
Nimeni nu ne va desparti
Puternica-i iubirea noastra
Noi ne iubim, ne vom iubi,
Urmand cu dor chemarea noastra
In ochii tai ma oglindesc
In gesturi pline de tandrete
In visul tau ma regasesc
In taina simt a ta finete
Si ma-nfior intr-o speranta
Ca tu vei fi iar langa mine
Cand vei zari a mea prezenta
Vei sti…am nevoie doar de tine!

LA CÂT TIMP SE REPETĂ ISTORIA? de Ioana Burghel

Ce bine era doar cu amintirea!
dar au venit căutătorii 
de istorie vechetocmai azi…
(numai azi s-au găsit)
să-mi răscolească trupul

Ascuns
Olarul zâmbește cu îngăduința
părintelui
ce-și iartă puncul…

Pe trunchiul meu
de lut albastru
s-au aliniat frunzele…

Cândva
o primăvară
a împletit soarele
în flori de măr
nenumărate ploi
au inscripționat
ceramica arsă..

Oare
ce-ar fi fost de găsit
într-un vas
dintr-o epocă
ceva mai recentă?

se zbătea un suflet…

La cât timp
se repetă istoria? 

ţie, floarea mea de Leonid Iacob

Purtăm miresmele în noi  

Şi le vărsăm încet spre lume  

Ca pe un cântec făurit anume,  

Ca pe balsamul unei calde ploi.  

Şi-nfioraţi de vara cu parfumuri,  

De-al primăverii farmec de verbine,  

Nici nu visăm la iarna care vine  

Să troienească ale noastre drumuri.  

Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei,  

Ce-ai înflorit la mine-n grădină,  

Că nu-ţi pot da atâta căldură şi lumină  

Cât de la mine poţi să vrei.  

Şi pleacă-te să-ţi simt înfiorarea,  

Să te sărut pe creştet şi să plec  

Acolo unde-atâtea doruri încă trec.  

Şi unde-mi sună-cântec depărtarea.  

PATRUZECI ȘI CINCI… de Ioana Burghel

(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)

Am topit zăpezile de ieriîntr-un azi
cu tâmple încărunțite…

Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…

Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…

poate că voi bea…

La ce bun
atâta timp irosit?

Copiii și bețivii
spun mereu adevărul

Pe cine să iertăm?...

albesc copacii prin livezi de Ovidiu Oana-pârâu

albesc copacii prin livezi

de dorul iernii ce-a trecut

te chem podoaba să le-o vezi

şi să mă-mbii cu un sărut

de n-oi veni s-or scutura

pudrând a ierbilor covor

doar roadele s-or bucura

iar eu mă voi topi de dor

şi-n urmă paşii m-or purta

prin colbi de floare duşi de vânt

spre tine rugă-oi îndrepta

să mă alini cu un cuvânt

atât să-mi dai, cuvânt de miere

iar eu cu roze flori de măr

te-oi alinta şi-o mângâiere

ţi-oi prinde ca podoabă-n păr

din ciclul "Primăvara"

volumul "Surori metrese timpului"

Depresie XVIII de Boris Ioachim

Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.

Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.

Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.

Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul...
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.

RUGĂ TÂRZIE de Ioana Burghel

Din ceruri pustii,
prin odăi goale,
coboară IisusCondamnatul la
Răstignire.

Nu ne mai recunoaștem
gropile!

Pământul aparține
copiilor uciși…

E grea coborârea
prin Timp…

Sufletul se privește
prin oglinzi inversate…
nicio ploaie nu mai poate
spăla
pământul
de moarte…

Ferestrele au
din când în când
perdele albastre
prin care vântul
suflă
o rugă
spre un cer

târziu…

Unde dragostea exista… de Lacramioara Lacrima

Unde dragoste exista
Viata nu mai este trista
Si pentru ca tu existi
Ochii mei nu mai sunt tristi.
Daca dragoste nu este
Fericirea nu soseste
Te simti singur, parasit,
Abatut…nu esti iubit.
Pe cer nu mai este soare
Floarea nu are culoare
Pasari nu au aripioare
Niciunde nu pot sa zboare,
Ploaia cade fara dor
Omul suspina usor…
Cantecul nu are ritm
Nici cuvinte de alint…

Dragostea de nu ar fi
Fara farmec am trai
Stelele nu ar sclipi
Luna nu ar straluci.
Visele ar fi desarte
Ar dispare-n plina noapte
Cand zorii de zi apar
Sperante se duc, dispar.
Dragostea este sublima
Daca iubesti din inima
Iar cel care azi iubeste
Simte ca placut traieste.
Are zambet, bucurie
Toata lumea vrea sa-l stie
Totul pare insemnat
Si atat de minunat…

Dragoste de n-am avea
N-am putea a mai visa
N-am avea nici primavara
De cu ziua pana-n seara
Am trai doar cu nevoi
Fara sentimente-n noi…
Dragostea de e curata
In suflet este purtata
Are taine si mister
Parca ai pluti spre cer…
De cand te iubesc pe tine
Parc-as respira mai bine
Aerul este dulceag
Stiu ca-mi esti atat de drag,
Este acea vraja in mine
Pentru ca existi…iubire !

LUNA PLINA de Ion Ene Meteleu

Din smoala noptii,
Ca un glob de-argint,
Se-nalta luna,
Si stele se-aprind.

Si ca-ntr-o turla,
Cu ingeri si sfinti,
Pe cerul negru,
Imprastii arginti.

Ce candelabru,
Si ce lumanari,
Aprinzi in noapte,
Din abis,din zari !

Esti o Madona 
Cu nimb de clestar,
Sclipind,se-nchina,
Stele cand rasar.

Esti o mireasa
Cu alai ceresc,
Stele-ti duc trena,
Ingeri te-nsotesc.

Cu raza-ti vie,
Si-al stelelor roi,
Veghezi Pamantul,
Ne veghezi pe noi.

Si cat te bucuri,
Cand noi ne iubim,
Tu din lumina,
Ne faci dar sublim.

Iar dimineata,
Stelele le stingi,
Pe flori,cu roua,
Adormind le plangi.

Si-n urma-apare,
Ca un Fat-Frumos,
Soarele mandru,
Cald ,si maiestuos.